suflet

Chemarea de la Dumnezeu

De altfel chemarea lui Dumnezeu se primeşte prin rugăciu­ne, în clipa când simţi această chemare, trebuie conti­nuată rugăciunea până când devine clară, până când o confirmă într-un fel.   Părinte Rafail, vorbiţi-ne despre călugăr! Cine poate fi călugăr? Ce se întîmplă în clipa în care simţi chemarea spre călugărie? Rămînerea în lume nu este mai folositoare, pentru că în mănăstire ce poţi face bun pentru ceilalţi? Oare poţi să fii călugăr şi în lume? S-ar părea că lumea nu-ţi dă această posibilitate.   Aş începe prin a spune că nu chemarea lui Dumnezeu dezbină lumea. Dacă eu îmi găsesc menirea, dacă aud chemarea lui Dumnezeu, orişicare ar fi ea, o să fie bine pentru mine şi pentru toţi, ori vădit, ori nevădit. Nevăditul este mai ales rugăciunea, care este o energie ce umple lumea...

Sufletele trăiesc și ne văd

Într-o insulă din Marea Egee trăia în urmă cu câțiva ani un preot foarte evlavios. Sufletul său era plin de iubire față de turma sa și mai ales față de cei îndurerați. A venit însă ziua când și el a fost încercat și a suferit mult… Fiica sa, o fată deosebită, se căsătorise cu un tânăr gospodar. A venit timpul să aducă pe lume pe primul ei copil. Însă în vremea nașterii a murit! A plecat Muceniță la Cer, ca să-L întâlnească pe Ziditorul ei, lăsând în urmă multă durere. Tatăl ei, preotul, a suferit și el mult pentru despărțirea de ea, dar cu nezdruncinată credință în Dumnezeu a adus slavă preasfântului Său nume. Dragostea pentru fiica sa o manifesta prin rugăciuni fierbinți pentru sufletul ei și prin milostenii ascunse. Preotul avea un frate, căpitan de vas, care s-a retras pentru restul vie...

Răscumpărarea sufletului omului este însăşi bogăţia lui

Hristu M., poreclit şi „bunicul Takas”, a fost cel mai mare între fraţii săi. De tânăr s‑a stabilit în America, unde prin hărnicia şi isteţimea sa a deschis propriul său magazin, la care veneau mulţi clienţi. Ca asociat avea un italian, pe nume Dominico, în care avea încredere, iar ca vânzători angaja copii săraci din sat. S‑a întors apoi în locul său de naştere cu mulţi bani. Dar bogăţia nu a păstrat‑o ca să petrea­că în desfătare, ca bogatul din Evanghelie. Bătrânul Hristu s‑a dovedit a fi un bun iconom. A arătat în faptă că „Bună este avuţia la cel care este fără de păcat”. Îm­prumuta tuturor sătenilor bani fără dobândă pen­tru o lungă perioadă de timp. Veneau să se împrumu­te, întotdeauna fără dobândă, şi din satele din jur, din multe părţi ale Tesaliei, încă şi din Epir.   Era o ...

Fereastra sufletului nostru

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.   – Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână. După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei: – Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: – Nu dra...

Denigrez pe aproapele dacă îl menționez la spovedanie?

Dacă este neapărată nevoie să pomeneşti de aproapele la spovedanie, să o faci ca să ai dezlegare nedumeririi tale. Cu privire la mărturisirea faptelor tale, te temi ca nu cumva să cazi în osândirea aproapelui atunci când trebuie neapărat să pomeneşti şi de faptele altora. Ţin să-ţi spun că dacă este, într-adevăr, neapărată nevoie să pomeneşti de ele, nu trebuie să te temi, pentru că nu spui ca să judeci, ci ca să ai dezlegare nedumeririi tale, dezlegare pe care Domnul ţi-o şi trimite, după credinţa ta. (Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 32) Sursa: doxologia.ro

Boala, consecință a păcatului?

Bolile pot fi determinate de suferințe ale sufletului, dar pot să apară providențial în viața unui om sănătos sufletește, după cum starea de voinicie trupească poate să nu fie consecința unei sănătăți sufletești, ci să aparțină oamenilor bolnavi sufletește, precum spune psalmistul: „că n-au necazuri până la moartea lor”. Dar, adeseori dezordinea spirituală îşi pune amprenta, în mod vizibil, măcar asupra chipului unui om, dacă nu şi asupra sănătății sale. Patimile își imprimă pecețile lor asupra trupului.   Evanghelia Duminicii a patra după Paști ne oferă prilejul de a medita la cuvântul rostit de Mântuitorul Hristos slăbănogului, care de 38 de ani aștepta izbăvirea: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție mai rău”. Înțelegem din spusele Domnului că acel om șubred păcătuise...

Despărțirea sufletului de trup, o mare încercare

Pentru Sfinți, această despărțire este uşoară şi pricină de bucurie. Sfântul Teognost spune că: „Sufletul care se desparte de trup plin de încredințare şi-l dezbracă pe acesta ca pe o haină, încearcă o bucurie negrăită şi netălmăcită. Căci dobândind cele nădăjduite, îl leapădă fără întristare.”   Omul obişnuit însă, pe care numai şi gândul morții îl înspăimântă, îndură acum cu adevărat o mare suferință şi cutremurare. „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup!”; „Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este despărțirea sufletului!”, auzim rostindu-se la slujba de înmormântare. Iar Sfântul Macarie Egipteanul spune că sufletului „îi pare rău de trupul cu care s-a însoțit şi suferă că se va despărți de el”. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvintele Apostolului Pavel...

Un suflet binecuvântat, trecut prin multe încercări

Mărturii dătătoare de nădejde din cuptorul a treizeci de ani de boli, dureri și încercări binefăcătoare. Dimitra Kondu s‑a născut în anul 1952 în satul Likuria din Kalavrita și a fost al doilea copil din cei zece ai familiei sale. În 1965 s‑a descoperit că suferă de miastenie. De atunci a început mucenicia ei. Orice mișcare o făcea cu greutate. Ea însăși mărturisește: „Toți mușchii îmi erau foarte slăbiți. Cădeam la pământ și nu puteam să mă ridic singură. Mâncam foarte puțin și beam puțină apă, pentru că nu puteam să mestec și să înghit, iar pentru a nu‑i îngrijora pe părinții mei nu le spuneam, pentru că vedeam în ce sărăcie și lipsuri se află. De multe ori am căzut în noroi și am rămas așa pentru multe ore sau în zăpadă sau m‑a udat ploaia, pentru că părinții mei lipseau toată ziua de a...

Avem la îndemână cheia Împărăției Cerurilor

Stareţul Ambrozie de la Optina spunea că atunci când un cal sălbatic va vedea că ceilalţi cai merg liniştiţi, va merge şi el în rând cu ei. Tot aşa se întâmplă şi cu omul. O mare influenţă asupra celor din jurul lor o au mai ales drepţii, purtătorii luminii lui Hristos Influenta reciprocă a oamenilor importanţi este destul de mare, mai ales dacă pe ei îi leagă sentimentul de iubire şi încredere. „Spune-mi ce prieteni ai, ca să-ţi spun cine eşti”, spune înţelepciunea populară. „Dacă vrei să fii cucernic, sfătuiesc Sfinţii Părinţi, găseşte un bărbat temător de Dumnezeu şi care-i slujeşte Lui, şi locuieşte împreună cu el”. La aceste cuvinte, Cuviosul Iosif de Volokolamsk mai adaugă: „Dacă ai găsit un astfel de om, să fii liniştit, căci ai găsit cheia Împărăţiei Cerurilor”. Stareţul Ambrozie d...

Cu îngerul la masă

A fost odată un băieţel care şi-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi buni, şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum.   S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus gentuţa în braţe şi a scos din ea o s...

Deși este trecător, trupul ne ajută să lucrăm pentru veșnicie

Când privim trupul neînsufleţit, noi îl privim cu adânc respect. Vedem în el toată suferinţa, toată bucuria, toată taina vieţii care a aparţinut persoanei. Acest trup stricăcios, de care Sfântul Apostol Pavel dorea să se elibereze pentru a trăi deplin faţă către faţă cu Dumnezeu, este în acelaşi timp chemat la veşnicie. Vorbind de om în întregul lui, Sfânta Scriptură foloseşte în diverse rânduri cuvintele trup, om sau suflet. Şi într-adevăr, între trup şi suflet, şi chiar între trup şi însăşi trăirea sufletului, există o legătură de nedesfăcut. Avem mărturia Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Credinţa vine de la ceea ce auzim, şi ceea ce auzim vine de la Cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Cuvântul este rostit şi poate fi auzit prin intermediul trupului: de pe buzele celui care vo...

X