Cu Dumnezeu de mână, toate ne merg cu spor și binecuvântare

spor și binecuvântare

El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare.

O,cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, Domnul „are grijă de tine” şi de toate lipsurile tale. El Se îngrijeşte de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare.

Cei mai mulţi oameni sunt veşnic îngrijoraţi ca Marta din Evanghelie, pentru că lipseşte „partea cea bună” a Mariei din viaţa lor. Nu-L văd pe Domnul de mulţimea alergărilor. N-au spor şi binecuvântare în traiul lor și în lucrul lor pentru că nu „caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33), pentru că în viaţa lor porunceşte Marta. Eu te întreb, iubite cititorule, cum se înţeleg în viaţa ta cele două „surori”, Marta și Maria?

(Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 86)

sursa: doxologia.ro

Iubirea și relațiile trupești de dinainte de căsătorie – zbuciumul din sufletul unui tânăr îndrăgostit

înainte de căsătorie

El nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie.

Un tânăr creștin se îndrăgostește de o fată și încep să se vadă destul de des. Pentru că acesta vrea să facă ascultare de voia lui Dumnezeu, adică nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie, este hotărât să nu se apropie prea mult de ea. Duhul cel viclean însă îi induce următorul gând: „Dacă nu ajungi la legături complete cu prietena ta, nu-i vei arăta că într-adevăr o iubești. Dacă nu i te dăruiești întru totul și aceea asemenea ție, nu vă veți arăta unul altuia că într-adevăr vă iubiți”.

Care va trebui acum să fie răspunsul și atitudinea tânărului creștin la invitația și inducerea acestui gând rău? În acest caz se va întâmpla una dintre aceste două posibile alegeri: 1) Tânărul va nesocoti și va disprețui porunca lui Dumnezeu și va fi convins de îndemnul duhului celui rău. Adică, va crede că doar prin încheierea unor legături trupești se reușește și se demonstrează dragostea autentică a doi tineri înainte de căsătorie. 2) Tânărul acesta, rămânând statornic în păzirea poruncii lui Dumnezeu, nu păcătuiește înainte de săvârșirea Tainei și nu cade la legături trupești cu prietena lui.

Retragerea harului însă, treptat, va fi substituită de lucrarea demonică

În primul caz, tânărul va suferi o „cădere”. Pe când, în al doilea, va dobândi o virtute. În situația cea mai fericită, cel în cauză nu-și va pierde sănătatea și bucuria sufletului său, care provin din harul lui Dumnezeu, nici posibilitatea de a iubi cu adevărat.

Alegând nefericit, cel îndrăgostit își va pierde bucuria sufletului său și va avea doar bucurie trupească, fizică. Deoarece va păcătui, harul lui Dumnezeu ce-l are de la Sfântul Botez se va micșora înlăuntrul lui, fără ca acela să sesizeze, din cauza lipsei sale de experiență. Retragerea harului însă, treptat, va fi substituită de lucrarea demonică, pentru că păcatul trupesc va începe să se consolideze, iar odată cu săvârșirea păcatului trupesc, diavolul începe să obțină anumite drepturi asupra omului. În acest fel, neexperimentatul tânăr va începe să-și piardă și plăcerea trupească, fizică. Se va întâmpla încă și un alt lucru. Va distruge dragostea, pentru că propășirea în iubire depinde și aceasta de harul lui Dumnezeu. Va îndepărta astfel sinele său de atingerea adevăratei și autenticei iubiri.

La dragostea adevărată, acest tânăr poate să ajungă doar după pocăință și consolidarea relației sale cu Dumnezeu. Această întărire a relației cu divinitatea se produce prin pocăință, prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu și prin participarea la viața tainică a Bisericii.

sursa:doxologia.ro

 

Nu apăraţi desfrânarea că nu are nicio apărare

Căsătoria creştină

Căsătoria creştină nu este cu putinţă decât între creştini convinşi.

Ea nu întreţine, ci mai curând sau mai târziu macină dragostea dintre soţi şi duce la ură şi răzbunare, ca orice păcat. Iată cu ce rânduială să fie soţii de un înţeles. De ce aşa? Iată lămuriri: Căsătoria creştină nu este cu putinţă decât între creştini convinşi. Tot ce este sănătos în părinţi înclină spre Dumnezeu, iar tot ce este păcătos sau bolnav înclină spre începătorul răutăţii iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice.

Necredincioşii în Dumnezeu nu pot avea parte de Taina lui Dumnezeu, în care nu cred. Până când cineva este înafara credinţei creştine dreptmăritoare, tot ce face e păcat şi păcatul îi este lege. Cu necredincioşii nu e cu putinţă viaţă curată. Prin răbdarea chinuirii de la ei, pot fi biruiţi de Dumnezeu şi înviaţi din moartea în care trăiesc. Ajutaţi-le, răbdând toate de la ei, dar împotrivindu-vă păcatului, chiar dacă ar fi aceasta o mucenicie continuă, neîntreruptă.

Deci: „Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului (Efeseni 5, 22-24; 1 Corinteni 11, 3), dar când capul lui este păcatul şi “dumnezeul lui e stomacul”, nu are ce sfat de mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos e mort, iar sfatul morţilor duce sigur la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi frică. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici vouă să nu vă fie teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii.

Pr. Arsenie Boca

sursa: cuvantincredinta.ro

Unde duce nepăsarea faţă de educaţia copiilor

educaţia

În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă.

De aceea se duce lumea de râpă – pentru că neglijăm copiii. În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă. Averile, pământurile, oricât de multe şi de scumpe ar fi, dacă stăpânul lor nu e un om plin de înţelepciune, capabil să le administreze cu virtute, se vor distruge, şi se vor pierde odată cu el, pricinuindu-i o mare pagubă. Dacă, însă, un suflet este puternic şi plin de virtute, chiar dacă casa îi e mai mult goală, va putea dobândi tot ce-şi doreşte cu uşurinţă.

(Sfântul Ioan Gură de AurPărinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 41)

sursa: doxologia.ro

Cum trebuie pregătită noua locuinţă a noilor căsătoriţi?

noua locuinţă

Încă înainte de Cununia religioasă, preotul, însoţit de miri şi de părinţii lor, trebuie să le sfinţească noua locuinţă.

Încă înainte de Cununia religioasă, preotul, însoţit de miri şi de părinţii lor, trebuie să le sfinţească noua locuinţă, făcând aghiasmă, stropind toate camerele, şi punând la răsărit Sfânta Cruce şi icoane cu chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului şi ale sfinţilor protectori ai noii familii. De asemenea, sub icoane trebuie să ardă o candelă, ca simbol al rugăciunii, al credinţei ortodoxe şi al iubirii creştine, cele trei virtuţi principale care trebuie să stea la temelia familiei creştine. Tot la răsărit se cuvine să se aşeze, sub icoane, Sfânta Scriptură, Ceaslovul, Psaltirea şi o carte de rugăciuni.

(Arhimandrit Ioanichie BălanCălăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 24)

sursa: doxologia.ro

Dorința de răzbunare alungă Duhul Sfânt din viața noastră!

răzbunare

Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi.

Era un pustnic foarte sporit şi trebuia să treacă printr-o cetate. S-a strâns lume multă, să le dea cuvânt de folos. El s-a întors cu faţa către ei şi le-a zis aşa: „Cea mai fericită viaţă ortodoxă o au creştinii, dar un singur lucru îi strică pe ei: «Mi-a zis şi-am să-i zic!» [M-a ocărât şi-am să-l ocărăsc!]”. Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi. Şi vom pierde.

Dar dacă îi spui gândului: „Am să-l ocărăsc mâine”, vei scăpa; dar dacă îi zici azi… fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire.

(Părintele Proclu NicăuLupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 49)

sursa: doxologia.ro

Păcatele iertate de către Duhul Sfânt prin duhovnic, în Taina Spovedaniei, sunt iertate pentru totdeauna

duhovnicul

Duhovnicul este îndrumător în lucrarea de mântuire a sufletului nostru.

Duhovnicul este îndrumător în lucrarea de mântuire a sufletului nostru. El va da socoteală înaintea lui Dumnezeu în clipa Judecăţii pentru felul în care şi-a îndrumat fiii duhovniceşti, pentru cât s-a trudit cu rugăciuni, sfătuiri şi nevoinţe, să-i păzească de căderi, să le lumineze necunoştinţa, să cultive înăuntrul lor dragostea lui Dumnezeu şi râvna pentru lupta cea duhovnicească, să-i încurajeze în dezamăgirile lor, în amărăciunile luptei împotriva patimilor, ca să-i arate moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Îndrumarea duhovnicească a fiecărui suflet este lucrarea duhovnicului şi nu se face cu îndrumări generale sau „reţete”. Ci cu moduri particulare de educare, în funcţie de constituţia sufletească, de nevoile şi puterile celui ce se mărturiseşte.

În Taina Spovedaniei Hristos dăruieşte în mod real ‒ şi nu teoretic, simbolic sau afectiv‒ iertarea păcatelor, iar sufletul simte în mod real ieşirea din vinovăţie, de sub greutatea, din amăreala fărădelegilor sale. Cu dragostea Sa părintească ridică de la credincioşii Săi care se pocăiesc şi se spovedesc orice tulburare sau îndoială legată de iertarea păcatelor lor. De vreme ce au fost iertate de către Duhul Sfânt prin duhovnic, în Taina Spovedaniei, sunt iertate pentru totdeauna.

(Arhimandrit Atanasie Anastasiou, Spovedania ‒ Îndrumar, Editura Sophia, București, 2004, p. 42)

sursa: doxologia.ro

Păcatul degradează viaţa divină în noi!

păcatul degradează

Dar păcatul degradează viaţa divină în noi

În Muntele Athos, atunci când eram încă începător, un călugăr bătrân mi-a spus, într-o zi, ceva remarcabil în ceea ce priveşte lucrările cele mai smerite: “Niciun lucru nu înjoseşte valoarea persoanei umane. Dar păcatul degradează viaţa divină în noi”.

Îndeletnicirile care nu pot să devină o patimă se potrivesc cel mai bine cu viaţa duhovnicească. Dacă sunt bucătar, pregătesc hrana, rugându-mă pentru cei pe care Domnul nostru îi iubeşte. Nu există patimă. În acelaşi timp, această ascultare are o mare valoare, pentru că îmi permite să slujesc oamenii pe care îi iubeşte Hristos. Se poate trăi foarte frumos cu o astfel de atitudine.

Odată, în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, mi s-a întâmplat să am până la paisprezece ascultări în acelaşi timp. I-am spus aceasta părintelui duhovnic: “Nu reuşesc să-mi împlinesc sarcina: am paisprezece ascultări!”. El mi-a răspuns: “N-ai dreptate, n-ai decât o singură sarcină”. “Nu, părinte, i-am răspuns, am paisprezece!”. “Nu, a spus iarăşi, tu nu faci decât un lucru în acelaşi timp. Atunci, fă-l bine şi treci la următorul…”.

Arhimandritul Sofronie

Extras din „Din viaţă şi din duh”, Ed. Pelerinul, Iaşi, 1997, pag. 54-55

Sursa: ganduridinierusalim.ro

Căsătoria- în viziunea creștinismului

învăţătura creştină

Învăţătura creştină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei şi nici ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi.

Căsătoria este monogamă. Domnul Hristos, atunci când a spus „ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6), se referea la cele scrise în cartea Facerii: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 27). „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Învăţătura creştină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei şi nici ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi.

(Mitropolit Andrei AndreicuțMai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 20)

sursa: doxologia.ro

Relațiile trupești nu sunt doar pentru nașterea de copii

relatiile dintre soti

Relatiile dintre soti nu au drept scop exclusiv nasterea de copii…

Relatiile dintre soti nu au drept scop exclusiv nasterea de copii, ci „uciderea” trupului, ca sa nu-i ispiteasca satana si sa cada in desfranare (I Corinteni 7, 5) (Conform Sfintilor Parinti, cuvintele cresteti si va inmultiti – Facerea 1, 28 deja s-au implinit).

Sfantul Ioan Gura de Aur, sprijinindu-se pe afirmatiile Sfantului Apostol Pavel, marturiseste cu tarie ca scopul principal al nuntii este evitarea desfranarii. El scrie: „Nunta a fost data pentru nasterea de copii, dar mai mult pentru stingerea aprinderii trupesti. Il am martor pe Sfantul Apostol Pavel, care spune: din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa (II Corinteni 7, 2). Deci spre evitarea desfranarii, si nu spre nasterea de copii. Si zice iarasi Apostolul Pavel: „sa fiti unul cu altul, nu pentru ca sa faceti copii, ci ca sa nu va izbaveasca stana!” Inaintand, Apostolul nu spune: „daca vor copii, sa se casatoreasca, ci: daca nu se infraneaza, sa se casatoreasca!” (I Corinteni 7, 8-9).” (Despre Feciorie, XIX)

Cu siguranta ca prin aceste cuvinte Sfantul Ioan Gura de Aur nu exclude nasterea de copii si, fireste, nici nu recomanda evitarea ei. Pur si simplu, vrea sa sublinieze si celalalt scop al nuntii, ferirea omului de desfranare.

Prin urmare sotii care n-au dobandit copii nu sunt considerati nefericiti de catre Biserica. „Ai copii, bucura-te! N-ai copii, bucura-te!” (Proverb popular).

I n f i e r e a

Sfantul Cosma Etolianul, in situatia lipsei copiilor, recomanda infierea. El scrie: „Ia un copil sarac si fa-l copilul tau duhovnicesc. Ca sa te bucuri si sa te desfeti si tu, si sa se bucure si sa se desfete si acela. Pentru acel copil pe care ti-l naste femeia ta, Dumnezeu nu-ti este dator cu har. Pentru ca o faci din patima trupeasca. Dar pentru acel copil sarac, ai de mii de ori plata de la Dumnezeu in sufletul tau, si cinste de la oameni, pentru ca il faci cu voia ta fiul tau duhovnicesc” (Didahia II, 1, 37).

Arhimandrit VASILIOS BACOIANIS

Sursa: ganduridinierusalim.ro