smerenie
Voia lui Dumnezeu
Oare care este voia lui Dumnezeu? Eu nu știu care este voia lui Dumnezeu, dar El știe și ce face Dumnezeu, este bun făcut. Un om evlavios avea obiceiul a zice la orice întâmplare: „E bine așa”. Odată trebuia să plece într-o afacere urgentă în Anglia. Când voi să se urce pe vapor, alunecă și-și frânse un picior. Vaporul plecă fără el. La compătimirile prietenilor el răspunse: „E bine așa”. Atunci prietenii se supărară și-l întrebară indignați, „cum poate fi bine cu un picior frânt și cu călătoria amânată”. El răspunse: „Eu nu știu care este voia lui Dumnezeu, dar El știe și ce face Dumnezeu, este bun făcut.”. Peste vreo câteva zile prietenii îi aduseră vestea că vaporul cu care trebuia el să plece, s-a scufundat. „Ei”, replică bunul creștin, „așa-i că ceea ce face Dumnezeu este bun făcut”. ...
Chemarea de la Dumnezeu
De altfel chemarea lui Dumnezeu se primeşte prin rugăciune, în clipa când simţi această chemare, trebuie continuată rugăciunea până când devine clară, până când o confirmă într-un fel. Părinte Rafail, vorbiţi-ne despre călugăr! Cine poate fi călugăr? Ce se întîmplă în clipa în care simţi chemarea spre călugărie? Rămînerea în lume nu este mai folositoare, pentru că în mănăstire ce poţi face bun pentru ceilalţi? Oare poţi să fii călugăr şi în lume? S-ar părea că lumea nu-ţi dă această posibilitate. Aş începe prin a spune că nu chemarea lui Dumnezeu dezbină lumea. Dacă eu îmi găsesc menirea, dacă aud chemarea lui Dumnezeu, orişicare ar fi ea, o să fie bine pentru mine şi pentru toţi, ori vădit, ori nevădit. Nevăditul este mai ales rugăciunea, care este o energie ce umple lumea...
Sunt păcătos!
Posteşti sau iei asupra ta vreo altă asprime trupească? Să ai gândul: „alţii îşi măresc prin nevoinţa asta suma faptelor bune, iar pentru mine e canon – trebuie să mă ostenesc pentru păcatele mele”. Avem obiceiul să spunem: „sunt păcătos”, „sunt păcătoasă” – ce cuvinte plăcute lui Dumnezeu! Dar să ne îngrijim ca ele să nu fie doar rostite de limbă, ci şi simţite de către inimă. Să ne convingem pe noi înşine că simţământul dreptăţii proprii este o abatere pe calea pierzării – şi apoi, îndată ce se arată câtuşi de puţin, să îl gonim ca pe un vrăjmaş cât se poate de primejdios, ce se strecoară ca să ne răpească bunul cel mai scump – îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu. Pentru a nu arăta slăbiciune în nici o privinţă faţă de această ispită, să facem aşa fel ca oricărei ...
„Smerenia te scoate din orice încurcătură”
„Lucrul cel mai mare în mănăstire trebuie să fie smerenia. De aici dobândeşti şi pacea, şi dragostea. De aici vin toate, de la smerenie. Smerenia le biruieşte pe toate și te scoate din orice încurcătură. Poţi să ai 99 de calităţi – toate acestea sunt zerouri. Dar dacă pui smerenia în faţă (1) , la toate acestea le dai valoare”, spune maica Andreea cu multă convingere. Cum să ne smerim? „Dacă, de exemplu, vine cineva şi-ţi spune că nu-i bun cum ai făcut un anume lucru, tu să-i răspunzi cu toată inima: Aşa-i frate, cum spui tu. Sau îţi spune cineva că eşti proastă, că nu ştii să faci una sau alta, chiar dacă ştii lucrul acela foarte bine şi eşti specialist – tu să nu te mânii, ci cu dragoste să-i răspunzi: Mă rog de mă iertaţi. Și nici măcar în gândul tău să nu îndrăznești să cârtești...
Denigrez pe aproapele dacă îl menționez la spovedanie?
Dacă este neapărată nevoie să pomeneşti de aproapele la spovedanie, să o faci ca să ai dezlegare nedumeririi tale. Cu privire la mărturisirea faptelor tale, te temi ca nu cumva să cazi în osândirea aproapelui atunci când trebuie neapărat să pomeneşti şi de faptele altora. Ţin să-ţi spun că dacă este, într-adevăr, neapărată nevoie să pomeneşti de ele, nu trebuie să te temi, pentru că nu spui ca să judeci, ci ca să ai dezlegare nedumeririi tale, dezlegare pe care Domnul ţi-o şi trimite, după credinţa ta. (Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 32) Sursa: doxologia.ro
Mai întâi rugați-vă…
Mai întâi rugați-vă și numai după aceea faceți și celelalte, însă țineți-vă privirea ațintită la Dumnezeu” „Numai rugăciune mai pot face acum…”. De câte ori am auzit aceasta de la alții sau am spus-o chiar noi înșine? Este adevărat, NUMAI rugăciune mai putem face, însă nu o spunem cu sensul care trebuie. De obicei, oftăm, ridicăm din umeri și apoi spunem: „Numai rugăciune mai pot face acum”. Și aceasta numai după ce mai întâi am căutat tot felul de soluții lumești și omenești pentru orice fel de problemă a noastră: relații problematice, boli, singurătate, probleme la școală, neînțelegeri între prieteni sau în familie etc. Deși poate nu aceasta este intenția celui ce o spune, aceasta de obicei s-ar traduce cam așa: „Ascultă, eu, cu multa mea înțelepciune, cu nemărginitele mele aptitudini și...
Prin spovedanie, dăm jos povara păcatelor și primim bucuria iertării
Domnul Mântuitorul a luat în Trupul Său pe cruce zapisul tuturor păcatelor oamenilor şi acolo l-a rupt. Aplicarea faţă de fiecare a acestei nemărginite milostiviri se săvârşeşte în Taina Pocăinţei şi este reală. Iertarea păcatelor se dă nu pentru meritele noastre, ci din mila iubitorului de oameni Dumnezeu, Care întotdeauna este gata să ierte, îndată ce omul se întoarce la El cu căinţă. Şi ne face nevrednici de iertare nu mărimea ori mulţimea păcatelor, ci numai necăinţa. Îndată ce vă căiţi şi vă zdrobiţi inima, iertarea vă este rânduită în Cer, iar în momentul spovedaniei această hotărâre cerească vă este pronunţată. Domnul Mântuitorul a luat în Trupul Său pe cruce zapisul tuturor păcatelor oamenilor şi acolo l-a rupt. Aplicarea faţă de fiecare a acestei nemărginite milostiviri se săvârşe...
De îndată ce se va stinge familia, se va stinge și lumea
Odată, când un profesor l-a întrebat pe Gheronda Paisie dacă trebuie să postească și copii, el i-a dat următorul răspuns: – Copiii mici nu trebuie să postească. Când stați la masă în zile de post, le veți spune: „Vedeți, noi părinții voștri mâncăm mâncare de post, în timp ce voi nu. Nu v-am dat mâncare de post, pentru că sunteți în creștere”. Un răspuns foarte înțelept și corect din punct de vedere pedagogic. Și aceasta pentru că atunci când copilul va crește, va spune: „De vreme ce am crescut, trebuie să postesc ca și părinții mei”. Starețul credea mult în puterea educației familiale. Spunea: – Una este valoarea vieții, familia. De îndată ce se va stinge familia, se va stinge și lumea. Arată dragoste și dincolo de familia ta. Dacă ești pensionar, dăruiește puțin timp și puțini bani, ca să...
Cuvântul lui Dumnezeu hrănește în vreme de foamete
Am să vă spun ceva care mi s-a întâmplat în timpul foametei din vremea ocupației germane. Aveam o datorie, pe care trebuia s-o înapoiez. Aveam poruncă s-o dau până la Paști. Și de aceea făceam multă economie, ca să închei cu datoria. Toată Săptămâna Mare am mâncat puțină pâine, cincizeci de dramuri[1] de pâine, pe care cu greutate o cumpăram. Băgam pâinea în apă și o mâncam. Nu aveam altceva. Vreau să vă spun ce face Dumnezeu în lipsă, în sărăcia cea mare, și cum ajută. M-a îndulcit, nu pentru că eram vrednică, ci ca să-mi arate cât este de puternic și cât de mult trebuie să-L adorăm. A sosit Sâmbăta Mare și la opt seara am mers la biserică, pentru că duhovnicul nostru ne citea devreme Faptele Sfinților Apostoli, așa cum se face în Sfântul Munte. M-am așezat într-un loc retras și mă rugam ...
Ce (mai) este Sfânta Lumină?
Înghesuită între iepurașul-cel-viril și ouăle-discotecă, Lumina Învierii tinde astăzi să se stingă sau să se transforme într-o magie de tip ocult. Riscul cel mare este ca, în atâta lumină și sărbătoare, să nu-L mai vedem pe Cel ce este Lumina, pe Hristos. Dar oricât de mare ar fi riscul, șansa învierii noastre este și mai mare, căci “Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Așadar, să înviem și noi împreună cu Domnul. Ce este Lumina Învierii? Lumina Învierii nu este altceva decât Însuși Hristos Cel Înviat. Într-o expresie mai teologală, Lumina Pascală este chip al Învierii Domnului. Chiar Hristos se auto-definește ca fiind lumina vieții: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Pe cale de consecință, creștinii devin și ei lumină: „Vo...
Educaţia pentru Înviere
În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. In primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea ştie el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara… Aşa e şi în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observaţi, un copil, ieşit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el. Aşa şi noi. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei n...
Grădina Ghetsimani – locul în care au început Patimile Mântuitorului
Potrivit Evangheliei, Ghetsimani se leagă de rugăciunea dinainte patimilor, de trădarea lui luda şi arestarea lui Iisus (Matei 26, 36; Marcu 14, 32; Luca 22, 39; Ioan 18). Cu alte cuvinte, de aici au început patimile Mântuitorului. Ghetsimani înseamnă, în ivrit, tescuirea măslinelor. De altfel, după tradiţie, măslinii care înconjoară zona există din timpul Mântuitorului. Ghetsimani se află la est de Ierusalim, pe albia râului Chedron, cunoscută şi sub numele biblic de Valea Iosafat. Pornind din Ierusalim, râul curge prin pustiul Iudeii, ocoleşte Lavra Sfântului Sava şi se varsă în Marea Moartă. Potrivit tradiţiei creştine, în râul Chedron, chiar în zona Ghetsimani, se va petrece Judecata de apoi. Această tradiţie este legată de numele Iosafat, provenind din Iahve-Shafot, care înseamnă Dumn...