Cu Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suntem chemați să regândim și să reînnoim profund pelerinajul nostru spiritual pe Sfântul Munte Athos, în spirit de rugăciune și meditație profundă.
Sfântul Atanasie a terminat de zidit Mănăstirea Lavra, a plecat la Constantinopol, dorind să-l vadă pe fiul său duhovnicesc, împăratul Nichifor Foca
Povestea evocă martiriul Părintelui Nectarie și al companiunilor săi în timpul masacrului din Smyrni. Părintele Hrisant rememorează milostenia și curajul lui Nectarie, care, presimțindu-și sfârșitul martiric, și-a încurajat frații să-și mărturisească păcatele și să întâmpine moartea cu demnitate. În ciuda terorii, ei își acceptă soarta ca martiri, găsind pacea prin credință și mărturisire, cu excepția unui ieromonah salvat miraculos, care mai târziu povestește despre puterea salvatoare a milosteniei.
Un creștin ortodox libanez refugiat în Grecia a urcat pe Muntele Athos, ghidat de dikaios-ul Chiril de la Schitul Sfânta Ana. Obosit în căutarea unui loc de odihnă, a întâlnit doi pustnici care l-au întâmpinat cu dragoste și l-au ospătat cu smochine și apă rece. În casa lor, a găsit zece călugări care se rugau neîncetat. Povestea întâlnirii sale cu acești oameni sfinți, care se rugau pentru lume, a adus admirație și uimire comunității, fiind înscrisă în Patericul athonit ca mărturie a credinței și ospitalității.
