Cum să nu deznădăjduim

la deznădejde

Să nu se ajungă niciodată la deznădejde!

Dacă omul cade în păcat și se întâmplă de repetă acel păcat, cum se poate mântui? Se ajunge la deznădejde?

Nu. Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! În rugăciunea a doua de la Sfântul Maslu se spune: Tu ești Cel ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui. Adică niciodată, când ai căzut, să nu te gândești că nu te mai poți ridica. E poruncă! Bineînțeles că asta nu ne îndeamnă să facem păcate. Ci ne îndeamnă să facem bine și să nu deznădăjduim niciodată, când am căzut în vreun păcat. Și la Rugăciune pentru Spovedanie zicem: Tu ești Cel ce ai zis: De șaptezeci de ori câte șapte să iertăm celor ce cad în păcate – adică la infinit. Este o vorbă a părintelui Ioan Negruțiu, de la mănăstirea Timișeni, care o ajuns și pe la mine și mi-a plăcut tare mult: Când cazi, să ai grijă să cazi cu fața în sus! Adică să nu uiți de Dumnezeu, să nu uiți de mântuire, să nu uiți că nu aia e ultima formulă a existenței tale – căderea -, ci ridicarea.

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea pelerin către cer, Editura Doxologia, p. 52, Iași, 2013)

Sursa: doxologia.ro

Prin ce este omul superior tuturor creaturilor?

omul superior tuturor creaturilor

Omul superior tuturor creaturilor[…]

– Prin ce este omul superior tuturor creaturilor?

– Toate sunt create de Dumnezeu, dar nu toate sunt din Dumnezeu, cum este omul. El este creat cu sfatul Preasfintei Treimi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Deci omul are puterea să devină fiu al lui Dumnezeu, să crească în fapte bune, să se îndumnezeiască. Omul are suflet viu, creat de Dumnezeu, în care se odihnesc o mică parte din energiile necreate ale lui Dumnezeu, care sunt tot atâtea câte sunt şi însuşirile lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, vol. V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 130)

 

Sursa: doxologia.ro

Viața de familie cere o mare capacitate de adaptare la schimbare

Una dintre calităţile cele mai preţioase în viaţa de familie este gândirea flexibilă, capabilă de creaţie. Perechile care posedă această calitate vor străbate cu succes toate perioadele vieţii.

 

Familia este un organism viu, şi în acest organism au loc mereu schimbări. Acesta este un proces inevitabil: ne maturizăm, îmbătrânim; se nasc, cresc şi devin adulţi copiii noştri, se petrec cu noi alte evenimente importante. Viaţa familială constă din anumite stadii, etape şi fiecare dintre aceste trepte forţează viaţa noastră să se schimbe nu numai exterior, ci şi lăuntric.

Relaţiile dintre soţi se schimbă şi ele, nu stau pe loc: ori se dezvoltă, şi această dezvoltare poartă un caracter pozitiv, ori, dimpotrivă, se înrăutăţesc, adică soţii se dovedesc a fi nepregătiţi pentru schimbările din viaţa lor. Oamenii cu familie sunt pur şi simplu obligaţi să înveţe să se adapteze la aceste modificări. Dacă soţii nu vor să se schimbe ei înşişi şi să îşi schimbe atitudinea faţă de situaţia ce s-a creat, căsnicia lor nu va ţine mult.

Elena Arhipova, psiholog de familie, scrie: „Cât de des putem vedea fete care, căsătorindu-se, nu vor deloc să îşi asume rolul de soţie, care vor ca totul să fie la fel ca înainte, fără nici o responsabilitate; sau băieţi care, după ce li se naşte un copil, în loc să-şi asume responsabilitatea, încearcă să se refugieze în trecutul lipsit de grijă al chefurilor şi distracţiilor cu prietenii!

Cât de des părinţii adolescenţilor, străduindu-se să păstreze stilul de viaţă pe care îl aveau când copilul lor era mic de tot, nu vor să recunoască faptul că odraslele lor au crescut deja!

Tocmai aceasta este contradicţia fundamentală a vieţii de familie: refuzul de a merge înainte, frica de a pierde lucrurile bune din trecut (că doar în ele a fost investit atâta timp, nu?), dorinţa de a atinge o anumită stare ideală a familiei şi de a o «congela», de a o prelungi pentru toată viaţa.

În loc să se schimbe ei înşişi potrivit momentului şi situaţiei, pedepsesc cu asprime pe oricine se străduie să introducă schimbări. Părinţii nu înţeleg că odraslele care s-au făcut mari nu mai pot interacţiona cu ei la fel ca înainte: acestea sunt mai flexibile, vor schimbări, însă părinţii iau asta ca pe o neascultare şi răspund prin măsuri punitive.

Una dintre calităţile cele mai preţioase în viaţa de familie este gândirea flexibilă, capabilă de creaţie. Perechile care posedă această calitate vor străbate cu succes toate perioadele vieţii.”

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 148-150)

Sursa: doxologia.ro

Rețetă sigură pentru liniștea în familie

Tare mai sufereau sărmanele femei, că aproape toate au bărbați cam bețivi și cam agresivi și… Așa că le dau câte o sticluță cu apă sfințită…

 

Undeva, pe aici prin Ardeal, un părinte a fost reclamat la episcopul locului că face nu știu ce vrăji femeilor să nu le mai bată bărbații lor. A venit părintele episcop la preotul respectiv și l-a întrebat ce face de a fost reclamat. Și preotul a răspuns: „Ce să fac, Preasfințite, că tare mai sufereau sărmanele femei, că aproape toate au bărbați cam bețivi și cam agresivi și… Așa că le dau câte o sticluță cu apă sfințită și le spun: când vine bărbatul acasă, tu să iei o gură de apă sfințită și să n-o înghiți, s-o ții în gură până adoarme. Și așa scăpau de ceartă și bătaie, că nu mai puteau să deschidă gura să-și facă dreptate… Dacă ai scăpat-o pe gât, să mai iei o gură, că altfel nu-și face efectul; numai în gură își face efectul”.

 

 

Să ne imaginăm și noi, când ardem de dorința de a ne face dreptate prin cuvinte, că luăm o gură din apa aceea sfințită și să tăcem cu rugăciune. Stau acolo așa și nu-mi fac dreptate, să văd ce faci Tu, Doamne, când eu nu îmi fac singură dreptate… Vom descoperi perspective de o adâncime și o frumusețe nebănuite pentru sărmana noastră minte captivă în conflicte fără ieșire…

Și vom simți bucuria lui Dumnezeu.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 26)

 

Sursa: doxologia.ro

Exemplul rugăciunii fierbinţi din familie

Prin exemple vii, de la părinți, copiii vor învăţa facerea de bine, smerenia, blândeţea, răbdarea şi înfrânarea.

Prin exemplul rugăciunii fierbinţi şi neîncetate a părinţilor, creşte şi rugăciunea copiilor. Doar aşa, prin exemple vii, copiii vor învăţa facerea de bine, smerenia, blândeţea, răbdarea şi înfrânarea. Iată condiţiile prin care, pe baza legii imitării, poate să crească în copilul nostru „omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit” (I Petru 3, 4).

Mântuitorul a spus: „Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate“ (Ioan 14, 26).

Şi numai dacă părinţii se vor îngriji de curăţia propriei inimi şi de dobândirea Duhului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îi va înţelepţi şi îi va îndruma pe calea educaţiei şi îi va aduce la mântuire atât pe părinţi, cât şi pe copii.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 65)

Sursa: doxologia.ro