gand

Un creștin adevărat este dator să arate blândeţe faţă de toţi oamenii

Omul devine cu adevărat blând şi smerit atunci când el îşi îndreaptă adâncul inimii către Domnul Iisus Hristos. Doar cel ce este blând şi smerit cu inima poate linişti inimile crude, pline de tulburare: numai cel blând cu inima poate smeri sufletele mândre şi trufaşe. A arăta „blândeţe faţă de toţi oamenii este obligaţia fiecărui creştin adevărat” (Tit 3, 2). Dar omul devine cu adevărat blând şi smerit atunci când el îşi îndreaptă adâncul inimii către Domnul Iisus Hristos, El fiind singurul cu adevărat „blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29). Sufletul oamenilor trebuie îmblânzit cu blândeţea lui Hristos. Orice om trebuie să înveţe să se roage aşa: „Blândule şi bunule Doamne, linişteşte-mi sufletul meu tulburat!” Domnul Iisus Hristos S-a smerit pe sine cu cea mai mare umilinţă. El S-a înt...

„Domnul are de unde da, dacă are cui da!”

După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: “Părinte Paisie, plouă afară!”. Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: “Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”. Fiind secetă în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: “Nu plouă, părinte, este secetă mare!”. Iar el răspundea: “Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!” După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: “Părinte Paisie, plouă afară!”. Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: “Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”. Odată au ve...

Cum să nu deznădăjduim

Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! Dacă omul cade în păcat și se întâmplă de repetă acel păcat, cum se poate mântui? Se ajunge la deznădejde? Nu. Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! În rugăciunea a doua de la Sfântul Maslu se spune: Tu ești Cel ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui. Adică niciodată, când ai căzut, să nu te gândești că nu te mai poți ridica. E poruncă! Bineînțeles că asta nu ne îndeamnă să facem păcate. Ci ne îndeamnă să facem bine și să nu deznădăjduim niciodată, când am căzut în vreun păcat. Și la Rugăciune pentru Spovedanie zicem: Tu ești Cel ce ai zis: De șaptezeci de ori câte șapte să iertăm celor ce cad în păcate – adică la infinit. Este o vorbă a părintelui Ioan Negruțiu, de la mănăstirea Timișeni, care o ajuns și pe la mine și...

Nu ducem singuri lupta duhovnicească – Domnul e cu noi!

 Domnul, ca Făcător şi Duh Atoateplinitor, Nesfârşit, vrea să fie totul întru toate. Și lumină, şi putere, şi har, şi înţelepciune, şi frumuseţe, şi margine a doririlor, şi năzuinţă atotputernică  Ca să fie Dumnezeu totul întru toate (I Corinteni 15, 28). Domnul, ca Făcător şi Duh Atoateplinitor, Nesfârşit, vrea să fie totul întru toate. Și lumină, şi putere, şi har, şi înţelepciune, şi frumuseţe, şi margine a doririlor, şi năzuinţă atotputernică. Iar diavolul, care a căzut din trufie şi nesupunere, vrea şi el să fie totul în toate duhurile căzute, de un cuget cu dânsul. Vrea să fie întuneric al iadului şi putere a răutăţii, împreunare a tuturor patimilor şi năzuinţă spre tot răul. De aici ia naştere în oameni necurmata luptă cu răul. Și omul creştin, căruia i s-au dat toate puterile spre ...

Pășim în Cer de fiecare dată când intrăm în biserică

 Când intri în biserică cu conştiinţa curată, aceasta va fi ţie spre mântuire.  Când se citeşte în biserică Cuvântul lui Dumnezeu, să ştergem toate cele pământeşti din mintea noastră şi să ne alipim numai de ascultarea poruncilor Domnului. Înfricoşate sunt Tainele ce se săvârşesc în Sfânta Biserică! Drept aceea, trebuie să petrecem în ea cu frică şi cu cutremur. Când intri în biserică cu conştiinţa curată, aceasta va fi ţie spre mântuire, iar de va fi necurată conştiinţa ta, vei intra într-însa spre păcat şi osândă. Cei ce mănâncă Trupul şi beau Sângele Domnului nostru Iisus Hristos cu nevrednicie osândă îşi beau şi îşi mănâncă. Cei ce întinează porfira împărătească sunt pedepsiţi; oare cu cât mai mult sunt vrednici de pedeapsă cei ce se apropie de Dumnezeieştile Taine cu conştiinţa necura...

Când refuzăm cuvântul lui Dumnezeu, refuzăm ceea ce ne face să fim oameni adevărați

Dacă citim Scriptura cu sinceritate, putem recunoaşte că nu înţelegem prea bine anumite pasaje. Dacă citim Scriptura cu sinceritate, putem recunoaşte că nu înţelegem prea bine anumite pasaje. Suntem gata să fim de acord cu Dumnezeu fiindcă nu avem niciun interes să-L dezaprobăm. Putem aproba o anumită faptă dumnezeiască sau porunca asta sau cealaltă, fiindcă nu ne priveşte în mod personal; noi nu înţelegem încă faptul că şi una şi cealaltă cer ceva personal de la noi. Alte pasaje ne contrariază. Dacă am avea curaj, I-am spune Domnului: „Nu!”, însă ar trebui să însemnăm cu atenţie acele pasaje. Ele sunt o măsură a distanţei dintre noi şi Dumnezeu și, în plus, ele sunt o măsură a distanţei dintre noi înşine, aşa cum suntem acum, şi sinele nostru definitiv. Evanghelia nu este o succesiune de ...

Nu e de ajuns să crezi, mai trebuie și să faci voia lui Dumnezeu

Nu spune Apostolul Iacov (capitolul 2, 19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu? Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: „Fiule Tit, mustră-i cu asprime (pe creştini), ca să fie sănătoşi în credinţă” (Tit 1, 13). Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă niciun folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevărată ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu. Nu spune Apostolul Iacov (capitolul 2, 19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?   (Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 94)   Sursa: doxologi...

Cum deosebim harul venit de la Dumnezeu și înșelare de la diavol?

În această poziţie atât de fină şi de dificilă totodată, între Har şi înşelare, nevoitorul stă cu voinţa neînduplecată şi tare. Fineţea intervenţiei şi a lucrării Harului este neînţeleasă de om. El simte numai lucrarea lui, aşa cum i-o va arăta el când se va descoperi. Însă prezenţa şi lucrarea celui viclean nu este aceeaşi, deşi acesta nu încetează să se ascundă, să simuleze, să se prefacă şi să înşele cu vicleşug pe cei ce nu au destulă experienţă. Prezenţa duhului viclean pricinuieşte sufletului frică şi tulburare; vederea lui este înfricoşătoare şi de nesuportat, de aceea este foarte rară. Lucrarea duhului viclean se face de multe ori crezută, pentru că se ascunde în spatele simţurilor şi a minţii şi se prezintă ca o lucrare a Harului, aşa cum spune şi Sfântul Pavel, că „se preface în ...

Lupta în rugăciune

Frate! Dacă tu n-ai simțit unirea mintii, sufletului si trupului, atunci ocupă-te de rugăciune cu multă luare-aminte, unind-o pe cea făcută cu gândul cu cea făcută cu mintea. Petrece în poruncile Evangheliei luptându-te cu răbdare și cu îndelunga răbdare împotriva patimilor, nu te lăsa cuprins de trândăvie și de deznădejde atunci când ești biruit de gânduri și simțăminte păcătoase.   De vei cădea, scoală-te; căzând din nou, iarași te ridică, până când te vei invăta să mergi fără să te poticnesti. Paharul neputintei isi are folosul său în viata nevoitorului, căci el este ingăduit de către Pronia Dumnezeiasca până la un anumit timp, pentru curătirea de mândrie, de mânie, de pomenirea de rău, de osândire, de înalta cugetare si de slava desartă. Este deosebit de important ca să observam î...

Când e mai bine să taci, decât să vorbești?

Cercetează bine toate lucrurile care-ţi vin în inimă a le vorbi, înainte ca ele să treacă pe limbă şi vei afla multe cărora e mai bine să nu le dai drumul din gură. Dar în legătură cu aceasta să ştii că și din cele ce ţi se par bune de spus sunt multe care e mai bine a le îngropa în tăcere. De aceasta îţi vei da seama după ce va trece acea convorbire Cu cel ce nu te ascultă cu poftă nu te întinde la convorbiri lungi, ca să nu-l dezguşti şi să nu-l faci a te urî, cum e scris: „Cel ce înmulţeşte cuvinte va fi urât” (Sirah 20, 7). Nu vorbi aspru şi cu glas tare, pentru că amândouă sunt foarte urâte şi produc suspiciunea că eşti gol şi prezumţios. Nu vorbi de tine, de afacerile tale ori de relaţiile tale, decât la mare trebuinţă; iar atunci, cât mai scurt şi mai concis posibil. Dacă ţi se pare...

Păcatele cu gândul

Mă întrebi dacă sunt primejdioase păcatele cu gândul. Ca monah, tu o ştii cel mai bine. Ştii că oarecare dintre bărbaţii sfinţi a zis că esenţa monahismului stă în curăţirea minţii de gândurile rele. Ştii şi că Biserica numără trei feluri de păcate: cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul. De aceea ne şi rugăm Părintelui luminilor pentru cei răposaţi, ca să le ierte toate păcatele, fie cu lucrul, fie cu cuvântul, fie cu gândul. Iar că Dumnezeu dă în vileag şi gândurile păcătoase, citeşti în Evanghelie: Şi văzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre?   Satana nici nu a păcătuit altfel decât cu gândurile trufaşe. De aceea a şi fost lepădat dinaintea feţei lui Dumnezeu şi prăvălit în iad. Gândurile rele sunt sămânța a tot răul. Din această sămânță cresc c...

Un gând te mântuiește și un gând te pierde

Când cineva trăiește duhovnicește i se deschid ochii sufletului și vede cele mai mici greșeli foarte mari și se scârbește sufletul său. Atunci simte în același timp și dumnezeiască mângâiere pentru că se smerește și așa vine harul lui Dumnezeu. Pe un tânăr cu serioase probleme psihologice l-a adus la gheronda un prieten al lui ca să-l ajute. L-a întrebat gheronda: „Îți amintești ce gând te înnebunește?” Acela nu-și amintea și gheronda i-a spus cu mare exactitate ce gând avea mai înainte de a se îmbolnăvi. Exprimase gheronda un mare adevăr. Că adică toate gândurile pătimașe nu numai că ne înnebunesc, ci ne și pedepsesc cum spun Sfinții Părinți: „Un gând te mântuiește și un gând te pierde”. Să avem statornicie în nevoința noastră. Să nu fim ca șuvoiul de apă care curge o singură dată și apoi...

X