taina spovedaniei

Chemarea de la Dumnezeu

De altfel chemarea lui Dumnezeu se primeşte prin rugăciu­ne, în clipa când simţi această chemare, trebuie conti­nuată rugăciunea până când devine clară, până când o confirmă într-un fel.   Părinte Rafail, vorbiţi-ne despre călugăr! Cine poate fi călugăr? Ce se întîmplă în clipa în care simţi chemarea spre călugărie? Rămînerea în lume nu este mai folositoare, pentru că în mănăstire ce poţi face bun pentru ceilalţi? Oare poţi să fii călugăr şi în lume? S-ar părea că lumea nu-ţi dă această posibilitate.   Aş începe prin a spune că nu chemarea lui Dumnezeu dezbină lumea. Dacă eu îmi găsesc menirea, dacă aud chemarea lui Dumnezeu, orişicare ar fi ea, o să fie bine pentru mine şi pentru toţi, ori vădit, ori nevădit. Nevăditul este mai ales rugăciunea, care este o energie ce umple lumea...

Cine se va smeri pentru Domnul va fi părtaș bucuriei Lui

Uită-te în morminte şi fă acolo deose­bire, dacă poţi… Sfântul Tihon din Zadonsk strigă către cel mândru: „Uită-te în morminte şi fă acolo deose­bire, dacă poţi, între împărat şi ostaş, între cel slăvit şi cel necinstit, între cel bogat şi cel sărac, între cel tare şi cel neputincios, între cel nobil şi cel de rând. Acolo să te lauzi cu nobleţea, acolo să te se­meţeşti cu agerimea mintii, acolo să te măreşti cu frumuseţea, acolo să te făleşti cu bogăţia, acolo să te îngâmfi cu cinstirile, acolo să-ţi înşiri titlurile. O, sărmană făptură – sărmană ca început, sărma­nă ca vieţuire, sărmană ca sfârşit! Adu-ţi aminte, cine eşti tu? Zidire zidită după chipul lui Dumnezeu, dar care a pierdut chipul lui Dumnezeu, căzută, stricată, asemănată dobitoacelor necuvântătoare, însă prin milostivire...

Denigrez pe aproapele dacă îl menționez la spovedanie?

Dacă este neapărată nevoie să pomeneşti de aproapele la spovedanie, să o faci ca să ai dezlegare nedumeririi tale. Cu privire la mărturisirea faptelor tale, te temi ca nu cumva să cazi în osândirea aproapelui atunci când trebuie neapărat să pomeneşti şi de faptele altora. Ţin să-ţi spun că dacă este, într-adevăr, neapărată nevoie să pomeneşti de ele, nu trebuie să te temi, pentru că nu spui ca să judeci, ci ca să ai dezlegare nedumeririi tale, dezlegare pe care Domnul ţi-o şi trimite, după credinţa ta. (Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 32) Sursa: doxologia.ro

Mai întâi rugați-vă…

Mai întâi rugați-vă și numai după aceea faceți și celelalte, însă țineți-vă privirea ațintită la Dumnezeu” „Numai rugăciune mai pot face acum…”. De câte ori am auzit aceasta de la alții sau am spus-o chiar noi înșine? Este adevărat, NUMAI rugăciune mai putem face, însă nu o spunem cu sensul care trebuie. De obicei, oftăm, ridicăm din umeri și apoi spunem: „Numai rugăciune mai pot face acum”. Și aceasta numai după ce mai întâi am căutat tot felul de soluții lumești și omenești pentru orice fel de problemă a noastră: relații problematice, boli, singurătate, probleme la școală, neînțelegeri între prieteni sau în familie etc. Deși poate nu aceasta este intenția celui ce o spune, aceasta de obicei s-ar traduce cam așa: „Ascultă, eu, cu multa mea înțelepciune, cu nemărginitele mele aptitudini și...

Prin spovedanie, dăm jos povara păcatelor și primim bucuria iertării

Domnul Mântuitorul a luat în Trupul Său pe cruce zapisul tuturor păcatelor oamenilor şi acolo l-a rupt. Aplicarea faţă de fiecare a acestei nemărginite milostiviri se săvârşeşte în Taina Pocăinţei şi este reală. Iertarea păcatelor se dă nu pentru meritele noastre, ci din mila iubitorului de oameni Dumnezeu, Care întotdeauna este gata să ierte, îndată ce omul se întoarce la El cu căinţă. Şi ne face nevrednici de iertare nu mărimea ori mulţimea păcatelor, ci numai necăinţa. Îndată ce vă căiţi şi vă zdrobiţi inima, iertarea vă este rânduită în Cer, iar în momentul spovedaniei această hotărâre cerească vă este pronunţată. Domnul Mântuitorul a luat în Trupul Său pe cruce zapisul tuturor păcatelor oamenilor şi acolo l-a rupt. Aplicarea faţă de fiecare a acestei nemărginite milostiviri se săvârşe...

De îndată ce se va stinge familia, se va stinge și lumea

Odată, când un profesor l-a întrebat pe Gheronda Paisie dacă trebuie să postească și copii, el i-a dat următorul răspuns: – Copiii mici nu trebuie să postească. Când stați la masă în zile de post, le veți spune: „Vedeți, noi părinții voștri mâncăm mâncare de post, în timp ce voi nu. Nu v-am dat mâncare de post, pentru că sunteți în creștere”. Un răspuns foarte înțelept și corect din punct de vedere pedagogic. Și aceasta pentru că atunci când copilul va crește, va spune: „De vreme ce am crescut, trebuie să postesc ca și părinții mei”. Starețul credea mult în puterea educației familiale. Spunea: – Una este valoarea vieții, familia. De îndată ce se va stinge familia, se va stinge și lumea. Arată dragoste și dincolo de familia ta. Dacă ești pensionar, dăruiește puțin timp și puțini bani, ca să...

Cuvântul lui Dumnezeu hrănește în vreme de foamete

Am să vă spun ceva care mi s-a întâmplat în timpul foametei din vremea ocupației germane. Aveam o datorie, pe care trebuia s-o înapoiez. Aveam poruncă s-o dau până la Paști. Și de aceea făceam multă economie, ca să închei cu datoria. Toată Săptămâna Mare am mâncat puțină pâine, cincizeci de dramuri[1] de pâine, pe care cu greutate o cumpăram. Băgam pâinea în apă și o mâncam. Nu aveam altceva. Vreau să vă spun ce face Dumnezeu în lipsă, în sărăcia cea mare, și cum ajută. M-a îndulcit, nu pentru că eram vrednică, ci ca să-mi arate cât este de puternic și cât de mult trebuie să-L adorăm. A sosit Sâmbăta Mare și la opt seara am mers la biserică, pentru că duhovnicul nostru ne citea devreme Faptele Sfinților Apostoli, așa cum se face în Sfântul Munte. M-am așezat într-un loc retras și mă rugam ...

Educaţia pentru Înviere

În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. In primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea ştie el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara… Aşa e şi în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observaţi, un copil, ieşit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el. Aşa şi noi. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei n...

Deși este trecător, trupul ne ajută să lucrăm pentru veșnicie

Când privim trupul neînsufleţit, noi îl privim cu adânc respect. Vedem în el toată suferinţa, toată bucuria, toată taina vieţii care a aparţinut persoanei. Acest trup stricăcios, de care Sfântul Apostol Pavel dorea să se elibereze pentru a trăi deplin faţă către faţă cu Dumnezeu, este în acelaşi timp chemat la veşnicie. Vorbind de om în întregul lui, Sfânta Scriptură foloseşte în diverse rânduri cuvintele trup, om sau suflet. Şi într-adevăr, între trup şi suflet, şi chiar între trup şi însăşi trăirea sufletului, există o legătură de nedesfăcut. Avem mărturia Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Credinţa vine de la ceea ce auzim, şi ceea ce auzim vine de la Cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Cuvântul este rostit şi poate fi auzit prin intermediul trupului: de pe buzele celui care vo...

Cum stabilim ordinea priorităților, ca să avem o viață liniștită?

Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât.  Sfântul Isaac Sirul spune că lucrul care este mai dorit în tine, acela locuieşte în tine. Şi poate locui în tine Hristos, poate locui în tine lumea şi poate locui în tine trupul. Sunt trei posibilităţi, după Sfântul Isaac Sirul: Hristos, lumea şi trupul. Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât! Când eşti preocupat în felul acesta înseamnă că în tine locuieşte trupul. Când te uiţi...

Soții, uniți în necaz și în bucurie

Soţul şi soţia trebuie să fie împreună: şi la necaz să se sprijine şi să se mângâie unul pe celălalt, şi la bucurie să se „bucure cu cei ce se bucură” (Romani 12, 15), simţind întotdeauna că cealaltă jumătate este alături. Fiecare dintre soţi trebuie să fie pentru celălalt prieten, părinte şi romantic îndrăgostit în aceeaşi persoană – şi, dacă cei doi reuşesc să realizeze toate acestea în viaţa lor de familie, îi aşteaptă fericirea familială. Omul care iubeşte nu se va simţi niciodată singur. Dragostea îi va încălzi sufletul. El face bine, iubeşte, şi dragostea lui îl leagă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă n-are o familie proprie. Se înţelege, însă, că în familie eşti mai apropiat de cei pe care îi iubeşti, poţi să-ţi manifeşti dragostea faţă de ei zi de zi, aproape ceas de ceas. Foar...

Rugăciunea – să nu fie doar rostire, ci să fie şi trăire

Noi mai mult la rugăciune ar trebui să avem conştiinţa prezenţei Domnului Hristos, dar ce facem noi? De cele mai multe ori ne rugăm cu nişte formule, cu nişte rugăciuni-formulă. Chiar aşa îi şi întrebăm pe oameni, îi întrebăm dacă şi-au spus rugăciunile dimineaţa şi seara, nu-i întrebăm dacă se roagă. Domnul Hristos, El Însuşi, ne vorbeşte prin Evanghelie, numai că pentru asta trebuie să fii sensibilizat, să înţelegi, să fii îmbunătăţit. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre o sensibilizare a omului, pentru a avea conştiinţa prezenţei Domnului Hristos. Noi mai mult la rugăciune ar trebui să avem conştiinţa prezenţei Domnului Hristos, dar ce facem noi? De cele mai multe ori ne rugăm cu nişte formule, cu nişte rugăciuni-formulă. Chiar aşa îi şi întrebăm pe oameni, îi întrebăm dacă şi-...

  • 1
  • 2
X