Crestinism

Cu Dumnezeu de mână, toate ne merg cu spor și binecuvântare

El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare. O,cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, Domnul „are grijă de tine” şi de toate lipsurile tale. El Se îngrijeşte de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare. Cei mai mulţi oameni sunt veşnic îngrijoraţi ca Marta din Evanghelie, pentru că lipseşte „partea cea bună” a Mariei din viaţa lor. Nu-L văd pe Domnul de mulţimea alergărilor. N-au spor şi binecuvântare în traiul lor și în lucrul lor pentru că nu „caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33), pentru ...

Iubirea și relațiile trupești de dinainte de căsătorie – zbuciumul din sufletul unui tânăr îndrăgostit

El nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie. Un tânăr creștin se îndrăgostește de o fată și încep să se vadă destul de des. Pentru că acesta vrea să facă ascultare de voia lui Dumnezeu, adică nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie, este hotărât să nu se apropie prea mult de ea. Duhul cel viclean însă îi induce următorul gând: „Dacă nu ajungi la legături complete cu prietena ta, nu-i vei arăta că într-adevăr o iubești. Dacă nu i te dăruiești întru totul și aceea asemenea ție, nu vă veți arăta unul altuia că într-adevăr vă iubiți”. Care va trebui acum să fie răspunsul și atitudinea tânărului creștin la invitația și inducerea acestui gând rău? În acest caz se va întâmpla una dintre aceste două posibile alegeri: 1) Tânărul va nesocoti și ...

Nu apăraţi desfrânarea că nu are nicio apărare

Căsătoria creştină nu este cu putinţă decât între creştini convinşi. Ea nu întreţine, ci mai curând sau mai târziu macină dragostea dintre soţi şi duce la ură şi răzbunare, ca orice păcat. Iată cu ce rânduială să fie soţii de un înţeles. De ce aşa? Iată lămuriri: Căsătoria creştină nu este cu putinţă decât între creştini convinşi. Tot ce este sănătos în părinţi înclină spre Dumnezeu, iar tot ce este păcătos sau bolnav înclină spre începătorul răutăţii iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice. Necredincioşii în Dumnezeu nu pot avea parte de Taina lui Dumnezeu, în care nu cred. Până când cineva este înafara credinţei creştine dreptmăritoare, tot ce face e păcat şi păcatul îi este lege. Cu necredincioşii nu e cu putinţă viaţă curată. Prin răbdarea chinuirii de la ei, pot fi ...

Unde duce nepăsarea faţă de educaţia copiilor

În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă. De aceea se duce lumea de râpă – pentru că neglijăm copiii. În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă. Averile, pământurile, oricât de multe şi de scumpe ar fi, dacă stăpânul lor nu e un om plin de înţelepciune, capabil să le administreze cu virtute, se vor distruge, şi se vor pierde odată cu el, pricinuindu-i o mare pagubă. Dacă, însă, un suflet este puternic şi plin de virtute, chiar dacă casa îi e mai mult goală, va putea dobândi tot ce-şi doreşte cu uşurinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura A...

Dorința de răzbunare alungă Duhul Sfânt din viața noastră!

Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi. Era un pustnic foarte sporit şi trebuia să treacă printr-o cetate. S-a strâns lume multă, să le dea cuvânt de folos. El s-a întors cu faţa către ei şi le-a zis aşa: „Cea mai fericită viaţă ortodoxă o au creştinii, dar un singur lucru îi strică pe ei: «Mi-a zis şi-am să-i zic!» [M-a ocărât şi-am să-l ocărăsc!]”. Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi. Şi vom pierde. Dar dacă îi spui gândului: „Am să-l ocărăsc mâine”, vei scăpa; dar dacă îi zici azi… fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire. (Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 49) sursa: doxologia.ro

Păcatele iertate de către Duhul Sfânt prin duhovnic, în Taina Spovedaniei, sunt iertate pentru totdeauna

Duhovnicul este îndrumător în lucrarea de mântuire a sufletului nostru. Duhovnicul este îndrumător în lucrarea de mântuire a sufletului nostru. El va da socoteală înaintea lui Dumnezeu în clipa Judecăţii pentru felul în care şi-a îndrumat fiii duhovniceşti, pentru cât s-a trudit cu rugăciuni, sfătuiri şi nevoinţe, să-i păzească de căderi, să le lumineze necunoştinţa, să cultive înăuntrul lor dragostea lui Dumnezeu şi râvna pentru lupta cea duhovnicească, să-i încurajeze în dezamăgirile lor, în amărăciunile luptei împotriva patimilor, ca să-i arate moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Îndrumarea duhovnicească a fiecărui suflet este lucrarea duhovnicului şi nu se face cu îndrumări generale sau „reţete”. Ci cu moduri particulare de educare, în funcţie de constituţia sufletească, de nevoile...

Păcatul degradează viaţa divină în noi!

Dar păcatul degradează viaţa divină în noi În Muntele Athos, atunci când eram încă începător, un călugăr bătrân mi-a spus, într-o zi, ceva remarcabil în ceea ce priveşte lucrările cele mai smerite: “Niciun lucru nu înjoseşte valoarea persoanei umane. Dar păcatul degradează viaţa divină în noi”. Îndeletnicirile care nu pot să devină o patimă se potrivesc cel mai bine cu viaţa duhovnicească. Dacă sunt bucătar, pregătesc hrana, rugându-mă pentru cei pe care Domnul nostru îi iubeşte. Nu există patimă. În acelaşi timp, această ascultare are o mare valoare, pentru că îmi permite să slujesc oamenii pe care îi iubeşte Hristos. Se poate trăi foarte frumos cu o astfel de atitudine. Odată, în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, mi s-a întâmplat să am până la paisprezece ascultări în acelaşi timp. I-am spu...

Căsătoria- în viziunea creștinismului

Învăţătura creştină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei şi nici ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi. Căsătoria este monogamă. Domnul Hristos, atunci când a spus „ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6), se referea la cele scrise în cartea Facerii: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 27). „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Învăţătura creştină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei şi nici ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi. (Mitropolit Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 20) sursa: doxologia.ro

Relațiile trupești nu sunt doar pentru nașterea de copii

Relatiile dintre soti nu au drept scop exclusiv nasterea de copii… Relatiile dintre soti nu au drept scop exclusiv nasterea de copii, ci „uciderea” trupului, ca sa nu-i ispiteasca satana si sa cada in desfranare (I Corinteni 7, 5) (Conform Sfintilor Parinti, cuvintele cresteti si va inmultiti – Facerea 1, 28 deja s-au implinit). Sfantul Ioan Gura de Aur, sprijinindu-se pe afirmatiile Sfantului Apostol Pavel, marturiseste cu tarie ca scopul principal al nuntii este evitarea desfranarii. El scrie: „Nunta a fost data pentru nasterea de copii, dar mai mult pentru stingerea aprinderii trupesti. Il am martor pe Sfantul Apostol Pavel, care spune: din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa (II Corinteni 7, 2). Deci spre evitarea desfranarii, si nu spre nasterea de copii. Si zice iar...

„De fiecare dată când te superi, pune în sân câte un cartof”

Dacă ni s-ar fi oferit posibilitatea să vedem în ce stare se găsesc sufletele oamenilor, atunci cu siguranță, am fi văzut că ele se simt rănite. Dacă ni s-ar fi oferit posibilitatea să vedem în ce stare se găsesc sufletele oamenilor, atunci cu siguranță, am fi văzut că ele se simt rănite. Toate se simt nedreptățite de către cineva, înșelate, umilite, ofensate. Poate că așa și este. Totul însă stă în percepția acestui fapt și în acea atitudine, pe care noi înșine ne-o construim față de evenimentele neplăcute. Resentimentele vin întotdeauna din năruirea unor speranțe. Am sperat că vom fi înțeleși, ajutați, iertați, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Am presupus că altă persoană ne vine în întâmpinare. Dar în loc să facă acest lucru, s-a întors cu răceală sau ne-a împins cu cruzime. Speranța s...

Cea mai vicleană armă a diavolului împotriva noastră și cea mai puternică armă împotriva curselor diavoleşti

  Astfel de curse semănate pe pământ, sunt şi astăzi mereu întinse de vrăjmaşul diavol împotriva oamenilor.   Zis-a avva Antonie cel Mare: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“. Astfel de curse semănate pe pământ, pe care le-a văzut Sfântul Antonie cel Mare, sunt şi astăzi mereu întinse de vrăjmaşul diavol împotriva oamenilor, ca să-i încurce în calea lor către Dumnezeu, către mântuire.   Şi la întrebarea Sfântului Antonie: „Cine poate să treacă nevătămat prin aceste curse?“, oare de ce nu ne-a recomandat Mântuitorul Hristos rugăciunea, postul, milostenia, credinţa sau alte fapte bune, ci a recomandat smerenia? Pentru că toate celelalte fapte bune sunt scumpe şi de fol...

Cum deschidem ușa diavolului, fără să ne dăm seama

  Patimile deschid ușa diavolului!   Cei ce s-au născut pământești din cel pământesc au căzut până la o atât de mare neștiință a lui Dumnezeu și a poruncilor lui dumnezeiești, încât cinstea pe care trebuia să o dea lui Dumnezeu au dat-o acestei creații văzute. Și au dat-o nu numai cerului și pământului și soarelui, lunii și stelelor, focului și apei și celorlalte, dar „îndumnezeind” înseși patimile cele rușinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi, necum a le face, înălțându-le la rangul de „dumnezei” – o, ce nesimțire! –, s-au închinat lor.   Care sunt acestea? Desfrânarea, adulterul, nebunia după bărbați, uciderile întreolaltă, și orice altceva asemănător cu acestea, pe care nu Dumnezeu – departe de noi această blasfemie! –, ci diavolul le poruncește, le sugerează și le pr...

X