Mănăstirea Cutlumuș, pe Athos, întemeiată în secolul XI, este un centru spiritual ortodox cu o istorie bogată, arhitectură bizantină, icoane făcătoare de minuni și o profundă legătură cu monahii români.

Povestea magilor, relatată în Evanghelia după Matei, arată recunoașterea pruncului Isus ca Rege, Dumnezeu și Mântuitor al tuturor oamenilor. Magii, înțelepți din Răsărit, au urmat steaua, care i-a condus la Isus, Lumina lumii. Aurul simbolizează regalitatea Sa, tămâia recunoaște dumnezeirea, iar smirna anticipează jertfa Sa pentru omenire. Vizita magilor, sărbătorită la Epifanie, a avut loc la câțiva ani după naștere și subliniază faptul că mesajul lui Isus este pentru toți, indiferent de timp sau loc. Magii, primii dintre neamuri care L-au onorat pe Hristos, ne inspiră să oferim darurile inimii: credință, iubire și sacrificiu, urmând exemplul lor de devotament și recunoștință.

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie la Schitul Lacu, binecuvântată de Preasfințitul Părinte Galaction, a evidențiat legătura profundă dintre tradițiile athonite și spiritualitatea românească, fiind un prilej de rugăciune și renaștere duhovnicească.

Muntele Athos este un loc duhovnicesc, în care timpul pare suspendat, iar spiritualitatea, rugăciunea și smerenia definesc existența. Vizitatorii descoperă aici o pace sufletească rară, unde rugăciunile călugărilor, care s-au dedicat lui Hristos și mântuirii celor din afară, sunt o binecuvântare tăcută pentru toți. Athosul devine astfel un refugiu în fața agitației moderne, un spațiu unde oricine poate simți prezența lui Dumnezeu și poate întâlni oameni ce Îl caută sincer. Este un loc unic de liniște și reculegere, pe care îl recomand tuturor celor însetați de pace.

Rugăciunea pentru România cere protecția, binecuvântarea și călăuzirea lui Dumnezeu pentru țară, conducători și popor, îndemnând la unitate, pace și credință.

Ca și prototip al smereniei îl avem pe Mântuitorul Hristos și pe sfinții care I-au urmat Mântuitorului și s-au nevoit să dobândească această virtute a smereniei. E destul de greu de descris această virtute pentru că este o trăire tainică în inima omului, o trăire în care omul își conștientizează în același timp propria sa micime, nimicnicie, ticăloșie și neputință venită din căderea firii umane în păcat și în paralel, în același timp, conștientizează și măreția lui Dumnezeu, Împărăția care s-a aplecat spre el cu iubire, cu iertare, cu dorința de a-l ridica și de a-l restaura în Raiul desfătării, în fericirea rânduită de Dumnezeu omului.

Căsătoria, considerată unul dintre cele mai sacre angajamente în viața unui individ, reprezintă nu doar unirea a două inimi, dar și o călătorie spirituală profundă, îndrumată

Muntele Athos, un loc sfânt în tradiția ortodoxă, este mai mult decât o simplă așezare monahală; este un simbol al căutării neîncetate a omului pentru comuniunea cu divinul. Acest sanctuar al credinței, fondat în secolul al IX-lea, reprezintă un punct de întâlnire între cer și pământ, unde călugării trăiesc o viață de rugăciune și ascetism profund. Mănăstirile Athosului, adevărate faruri ale credinței, păstrează o moștenire spirituală inestimabilă, fiind un loc unde tradiția ortodoxă este transmisă din generație în generație. Călugării de aici ne reamintesc că sfințenia este un drum al renunțării la sine și al căutării constante a voinței lui Dumnezeu. Muntele Athos nu este doar un loc de pelerinaj, ci și o invitație la reflecție și rugăciune, oferind un exemplu de viață spirituală profundă pentru întreaga lume creștină.