casatorie

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă

Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Iată ce este dragostea în concepția Sfântului Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate...

Ce s-ar fi întâmplat dacă toți oamenii ar fi rămas necăsătoriţi?

Este cu neputinţă ca toți oamenii să rămână necăsătoriţi, deoarece „nu toți cuprind cuvântul acesta”. (Matei 19, 11)   La întrebarea pe care o pun mulţi mireni, ce s-ar fi întâmplat cu viața dacă toți oamenii ar fi primit recomandarea Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 7, 7) şi ar fi rămas necăsătoriţi pentru Hristos, stareţul a răspuns: – Întrebarea e speculativă şi neghioabă. Mai întâi, deoarece este cu neputinţă ca toți oamenii să rămână necăsătoriţi, deoarece „nu toți cuprind cuvântul acesta” (Matei 19, 11). Şi în al doilea rând, să presupunem, ceea ce e iarăşi cu neputinţă, că toți au ajuns la o astfel de înălţime duhovnicească, încât să rămână necăsătoriţi în Hristos. Care ar fi răul aici? Imediat s-ar fi făcut a Doua Venire, s-ar fi oprit continuitatea vieţii pe pământ şi toț...

Căsătorie prin…rugăciune

O tânără, care se îndrăgostise de un tânăr și nu știa dacă el o vrea, a venit la Cuviosul Porfirie și i-a spus: –     Părinte, vreau să mă căsătoresc cu cutare. Atunci Cuviosul i-a răspuns: –     Vei face rugăciune și voi face și eu la cutare oră. Ne vom ruga amândoi pentru el și dacă va vrea Dumnezeu, îl va lumina. Și au făcut multă rugăciune și ea și Cuviosul Porfirie, iar acel bărbat, la acea oră, simțea ceva în inima sa. Simțea o căldură, un val de dragoste, o bucurie, ceva…   După o vreme merge la Cuviosul Porfirie (căci și el îl cunoștea) și-i spune: –     Părinte, în ultima vreme ceva se întâmplă cu mine. În fiecare zi la cutare oră, simt ceva în inimă. –     Ce simți?, l-a întrebat Cuviosul. –     O căldură, o dulceață, o amorțeală. Ceva se întâmplă. Și vreau să vă spun și alt...

X