rugaciune

Voia lui Dumnezeu

Oare care este voia lui Dumnezeu? Eu nu știu care este voia lui Dumnezeu, dar El știe și ce face Dumnezeu, este bun făcut. Un om evlavios avea obiceiul a zice la orice întâmplare: „E bine așa”. Odată trebuia să plece într-o afacere urgentă în Anglia. Când voi să se urce pe vapor, alunecă și-și frânse un picior. Vaporul plecă fără el. La compătimirile prietenilor el răspunse: „E bine așa”. Atunci prietenii se supărară și-l întrebară indignați, „cum poate fi bine cu un picior frânt și cu călătoria amânată”. El răspunse: „Eu nu știu care este voia lui Dumnezeu, dar El știe și ce face Dumnezeu, este bun făcut.”. Peste vreo câteva zile prietenii îi aduseră vestea că vaporul cu care trebuia el să plece, s-a scufundat. „Ei”, replică bunul creștin, „așa-i că ceea ce face Dumnezeu este bun făcut”. ...

Chemarea de la Dumnezeu

De altfel chemarea lui Dumnezeu se primeşte prin rugăciu­ne, în clipa când simţi această chemare, trebuie conti­nuată rugăciunea până când devine clară, până când o confirmă într-un fel.   Părinte Rafail, vorbiţi-ne despre călugăr! Cine poate fi călugăr? Ce se întîmplă în clipa în care simţi chemarea spre călugărie? Rămînerea în lume nu este mai folositoare, pentru că în mănăstire ce poţi face bun pentru ceilalţi? Oare poţi să fii călugăr şi în lume? S-ar părea că lumea nu-ţi dă această posibilitate.   Aş începe prin a spune că nu chemarea lui Dumnezeu dezbină lumea. Dacă eu îmi găsesc menirea, dacă aud chemarea lui Dumnezeu, orişicare ar fi ea, o să fie bine pentru mine şi pentru toţi, ori vădit, ori nevădit. Nevăditul este mai ales rugăciunea, care este o energie ce umple lumea...

Cum să ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus

Rostim rugăciunea uneori cu gura, „cu glas”, cu voce înceată, în şoaptă, pentru ca să fie ţinută mintea pe loc mai uşor din împrăştierea şi confuzia mediului înconjurător. Părinţii noştri cei cercaţi ne învaţă că uneori trebuie să zicem toate cuvintele rugăciunii, iar alteori, mai cu seamă la început, din pricina neputinţei minţii de a ţine mai multe cuvinte, să spunem Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă. Nu trebuie însă să schimbăm des cuvintele rugăciunii şi să spunem când una, când alta, deoarece nu se întemeiază o bună obişnuinţă. Rostim rugăciunea uneori cu gura, „cu glas”, cu voce înceată, în şoaptă, pentru ca să fie ţinută mintea pe loc mai uşor din împrăştierea şi confuzia mediului înconjurător, iar alteori mental, aşadar, doar în mintea noastră. Ambele moduri de rugăciu...

De unde provine întristarea?

 Întristarea provine din legarea şi lipirea de lucrurile văzute.  Dacă vrei să te izbăveşti de întristare, nu te lega cu inima de nimeni şi de nimic.  Orice păcat, în afară de hula împotriva Duhului Sfânt, este iertat de Dumnezeu dacă te pocăieşti. Hula împotriva Duhului Sfânt o săvârşeşte omul care crede în Dumnezeu şi ştie că nu trebuie să facă răul, dar îl face în mod conştient – deoarece în sufletul unui astfel de om se găseşte aşa o răutate, încât nu este în stare să se îndrepteze către Dumnezeu cu pocăinţă, precum ateii noştri, de exemplu. Iar Apostolul Pavel, care până la convertirea sa îi prigonea pe creştini, după ce s-a convertit şi s-a pocăit din tot sufletul, a primit iertare şi s-a făcut cel mai râvnitor propovăduitor al învăţăturii lui Hristos. Şi Apostolul Petru, după ...

Nu rudenia de sânge este cea mai importantă, ci înfrățirea în duh

Că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea. De pildă, în Capernaum, Maria, însoţită de fiii şi fiicele lui Iosif din prima căsătorie, numiţi generic de narator „fraţii şi surorile lui Iisus” (Marcu 3, 31-32), I-a trimis răspuns că este aşteptat afară. Atunci Iisus, privind pe cei din jur, oarecum indignat de abaterea atenţiei ascultătorilor şi nu de faptul că a fost deranjat de la cuvânt, a zis: „Iată, mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea” (Marcu 3, 33-35). De aici concluzionăm că pe cel care nu face voia lui Dum­nezeu nu-l ajută cu nimic dacă este ruda după trup a cuiva cu viaţă sfântă. Pentru că nu putem fi fraţi cu Hristos, în Duhul Sfânt, fără să avem o viaţă spo­rită în virtut...

Țăranii simpli erau văzători de Dumnezeu

Odată mi s-a întâmplat un fapt deosebit. Eram preot tânăr și slujeam ca predicator la niște sate aflate în afara Tesalonicului. În același timp eram ajutorul unui mare teolog de la Facultatea de Teologie. Faptul pe care l-am trăit – scriindu-mi în același timp și teza de doctorat la Teologie – a constituit pentru mine o înfricoșătoare contradicție. Pe deoparte, la Facultatea de Teologie am avut contact cu lucrurile înalte, paradoxale, greu de înțeles și profunde, iar pe de alta, ca preot la zece sate pe care mi le-a încredințat episcopul meu, mergeam doar la trei-patru dintre ele. Simțeam o înfricoșătoare singurătate, deoarece țăranii nu mă înțelegeau sau, poate, eu eram de vină că aceia nu mă înțelegeau. Spuneam, așadar, câteva lucruri, vedeam cum oamenii ascultau puțin, apoi se întorceau...

De ce privim mereu în jos?

La un moment dat, dintr-un motiv sau altul, dar de cele mai multe ori, din mândrie și din ignoranță (când omul crede că el și-a schimbat viața, că el face multe metanii, că el e plin de râvnă), Dumnezeu își retrage harul și omul cade în akedie. Dintr-odată, nu-i mai vine să se mai dea jos din pat dimineața – lui, care poate ani de zile se trezea noaptea la rugăciune și își jertfea din somnul său. Dintr-odată îi e greu să țină o zi de post – lui, care postea negru până la ora trei după amiaza, săptămâni la rând, în posturile de peste an. Și omul, dacă nu știe să se lupte duhovnicește, devine paralizat de această întristare, de această deznădejde.   Scrisori din Occident (XVII) Vedem în Evanghelie că în cazul femeii gârbove neputința ei, întoarcerea ei către cele pământești se manifestă...

Lupta în rugăciune

Frate! Dacă tu n-ai simțit unirea mintii, sufletului si trupului, atunci ocupă-te de rugăciune cu multă luare-aminte, unind-o pe cea făcută cu gândul cu cea făcută cu mintea. Petrece în poruncile Evangheliei luptându-te cu răbdare și cu îndelunga răbdare împotriva patimilor, nu te lăsa cuprins de trândăvie și de deznădejde atunci când ești biruit de gânduri și simțăminte păcătoase.   De vei cădea, scoală-te; căzând din nou, iarași te ridică, până când te vei invăta să mergi fără să te poticnesti. Paharul neputintei isi are folosul său în viata nevoitorului, căci el este ingăduit de către Pronia Dumnezeiasca până la un anumit timp, pentru curătirea de mândrie, de mânie, de pomenirea de rău, de osândire, de înalta cugetare si de slava desartă. Este deosebit de important ca să observam î...

Rugăciunea îţi deschide ochii, ca să-l vezi pe cel de lângă tine şi să-i cunoşti nevoia

Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simţitor la suferinţă şi durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puţină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine şi nu i-o ştii. Rugăciunea unelteşte iubirea de oameni, o ţine vie, o sporeşte şi o arată. Rugăciunea îţi deschide ochii, ca să-l vezi pe cel de lângă tine şi să-i cunoşti nevoia. Din milă, vine ruga, iar din rugă, mila.   Îndoit folos ai pururea din rugăciunea pentru frate; pe tine te blagosloveşte cu sporul de iu­bire, pe celălalt, cu mângâierea celor cerute pen­tru el. Şi nu-i mai mare dar ca darul rugăciunii. Dă-l mai întâi celui ce-i ştii nevoia şi necazul. Dar ţine minte că nu e om să n-aibă trebuinţă de rugăciunea şi de iubirea ta. Iar nevoia pe care o are fiecare, ţi-o arată ru­găciunea. Ea îţi şopteşte şi de-i bine să-i vorbe...

Exersând rugăciunea, vom prinde putere duhovnicească și fizică

Rugăciunea nu se dobândeşte fără osteneală. Sfinţii lui Dumnezeu se rugau chiar fără cuvinte. Asta nu pentru că nu voiau să citească rugăciuni, ci pentru că puterea lăuntrică a rugăciunii le lega limba, iar ei stăteau în faţa lui Dumnezeu.   Slavă Ţie, Doamne! Cât m-am bucurat de frământarea pe care v-a pricinuit-o rugăciunea! Îngerul dumneavoastră păzitor este cel care v-a tulburat, ca să aflaţi că trebuie să vă rugaţi şi în timp ce citiţi. Căci în rugăciunile noastre nu e multă vorbărie. E scris mereu acelaşi lucru: Doamne, miluiește, însă în felurite chipuri, pentru neputinţa noastră.   Nu ne putem compara cu Macarie Egipteanul. În stările harice pe care le zugrăveşte din proprie experienţă, el n-a privit nici la lumină, ci s-a înfundat undeva într-un ungher şi a înmărmurit ac...

Exemplul rugăciunii fierbinţi din familie

Prin exemple vii, de la părinți, copiii vor învăţa facerea de bine, smerenia, blândeţea, răbdarea şi înfrânarea. Prin exemplul rugăciunii fierbinţi şi neîncetate a părinţilor, creşte şi rugăciunea copiilor. Doar aşa, prin exemple vii, copiii vor învăţa facerea de bine, smerenia, blândeţea, răbdarea şi înfrânarea. Iată condiţiile prin care, pe baza legii imitării, poate să crească în copilul nostru „omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit” (I Petru 3, 4). Mântuitorul a spus: „Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate“ (Ioan 14, 26). Şi numai dacă părinţii se vor îngriji de curăţia propriei inimi şi de dobândirea Duhului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îi va înţelepţi şi îi va îndruma pe calea educ...

Rugăciunea inimii este rai

Rugăciunea inimii este rai, pacea raiului, dialog cu Dumnezeu, comunicare cu El. Legătura dragostei. Unire. Toate acestea sunt simple cuvinte, cea mai importantă este starea de rugăciune, trăirea, pocăința și străpungerea cu bucuria pe care o simți în ceasul rugăciunii. Alte trăiri sunt înșelare. Când ne îndreptățim, atunci vine dreapta judecată a lui Dumnezeu, ce spun eu judecată, e osânda lui Dumnezeu. Dar când, dimpotrivă, ne smerim și ne recunoaștem sincer păcatele noastre, atunci vine să ne judece și să ne îndreptățească mila lui Dumnezeu. Înfricoșător lucru! Pe cât de ușor putem să ne câștigăm mântuirea, pe atât de ușor o putem pierde! Rugăciunea inimii este rai, pacea raiului, dialog cu Dumnezeu, comunicare cu El. Legătura dragostei. Unire. Toate acestea sunt simple cuvinte, cea mai...

  • 1
  • 2
X