Povestea pelerinului Libanez

Rezumat:

Un creștin ortodox libanez refugiat în Grecia a urcat pe Muntele Athos, ghidat de dikaios-ul Chiril de la Schitul Sfânta Ana. Obosit în căutarea unui loc de odihnă, a întâlnit doi pustnici care l-au întâmpinat cu dragoste și l-au ospătat cu smochine și apă rece. În casa lor, a găsit zece călugări care se rugau neîncetat. Povestea întâlnirii sale cu acești oameni sfinți, care se rugau pentru lume, a adus admirație și uimire comunității, fiind înscrisă în Patericul athonit ca mărturie a credinței și ospitalității.
Povestea pelerinului libanez

Povestea pelerinului libanez

Odinioară, un creştin ortodox libanez, refugiat în Grecia din pricina războiului din Liban, a ajuns la Schitul Sfânta Ana, unde l-a întâmpinat Chiril, dikaios-ul acelui timp. În septembrie, bărbatul, cu o inimă plină de credinţă, a decis să urce pe vârful Muntelui Athos. La primele ore ale dimineţii, încărcat de binecuvântările stareţului şi cu dorinţa arzătoare în suflet, a început călătoria sa, un urcuş lung şi obositor.

Într-o zi, după ce se întorsese la schit, a povestit o întâmplare de neuitat. Într-un loc numit Vavila, aproape de vârf, obosit şi căutând un loc unde să se odihnească, a dat peste o casă din care au ieşit doi bătrâni pustnici. Aceştia, văzându-l, l-au întâmpinat cu o dragoste nespusă şi i-au oferit smochine proaspete, cu o aromă ce nu se poate descrie în cuvinte, şi apă rece, alungându-i astfel oboseala. Înăuntrul casei, alţi zece călugări cuvioşi se rugau, fiecare sprijinindu-se de cârja sa. Ei i-au împărtăşit pelerinului că trăiesc acolo de multă vreme, dedicându-se rugăciunii pentru lume.

Povestea acestui întâlnirii neaşteptate cu pustnicii şi călugării de pe Athos a umplut de uimire şi admiraţie inima pelerinului şi a tuturor celor care au ascultat-o la schit. Chiril şi comunitatea au fost profund mişcaţi şi au slăvit pe Dumnezeu pentru minunile Sale manifestate prin sfinţii săi oameni. Această poveste, purtată de anii trecuţi, a rămas înscrisă în paginile Patericului athonit, amintindu-ne de misterul şi frumuseţea credinţei şi ospitalităţii.