Când Sfântul Atanasie a terminat de zidit Mănăstirea Lavra, a plecat la Constantinopol, dorind să-l vadă pe fiul său duhovnicesc, împăratul Nichifor Foca, care a făgăduit că va părăsi lumea și va deveni călugăr, lângă părintele său duhovnicesc. El trimisese deja mult aur Sfântului Atanasie pentru zidirea mănăstirii. Când împăratul a auzit de sosirea lui, nu și-a putut stăpâni bucuria. Și-a schimbat hainele împărătești și a plecat să-l întâlnească pe omul cel sfânt ca un om obișnuit; i-a sărutat mâna, l-a îmbrățișat și l-a însoțit cu cinste spre casa regală. Cât de impresionat a fost împăratul de dragostea sfântului! „Știu, părinte, a spus, că sunt vinovat pentru toate necazurile tale. Am lăsat la o parte frica de Dumnezeu și mi-am încălcat făgăduința făcută Lui. Te rog să ai milă de mine și așteaptă întoarcerea mea – când va vrea Dumnezeu!“. Sfântul a fost mângâiat de cuvintele împăratului, dar a știut că Nichifor Foca nu va reuși să-și țină promisiunea. În fața unei astfel de pocăințe, una care arată cât de cât dragoste, sfântul l-a iertat pe împărat și l-a sfătuit să-și trăiască viața simplu, în umilință, pocăindu-se în fiecare zi și cerând îndurarea lui Dumnezeu pentru păcatele făcute.
Sfântul Atanasie
Sfântul Atanasie, bătrânul ostaș al lui Hristos, după ostenelile cele lungi și după nevoințele cele multe pentru dreapta credință și după atâtea izgoniri, acum viețuind puțină vreme în liniște și pace pe scaunul său, s-a odihnit întru Domnul și s-a dus către părinții săi, către patriarhi, către proroci, către apostoli, către mucenici și către mărturisitori; căci s-a nevoit ca ei pe pământ.
