Într-o zi plină de lumină cerească, o mulțime de credincioși, atrași de faima sfințeniei Sfântului Atanasie, au venit să-l întâlnească la Muntele Athos. Aceștia, uimiți de minunile săvârșite de sfânt, și-au plecat genunchii în fața lui, cerându-i cu umilință să-i primească alături de el, dorind și ei să îmbrățișeze viața călugărească.
Construcția Bisericii Principale
În acea perioadă, Sfântul Atanasie a început construcția bisericii principale a mănăstirii, o lucrare monumentală ce avea să dăinuie peste veacuri. Însă, satana, furios pe acest act de credință și devoțiune, a pornit un atac teribil, ispitindu-i pe muncitori și încercând să le oprească mâinile de la lucru. Muncitorii, plini de frică și neputință, au descoperit că mâinile lor erau paralizate, incapabile să ducă măcar uneltele la gură.
Intervenția Divină
Atunci, Sfântul Atanasie, cu credință neclintită, a început să citească Imnul Trisagion: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!” Pe măsură ce rostirea sfântului se înălța spre ceruri, mâinile muncitorilor au început să-și recapete puterea, iar paralizia a dispărut ca prin minune. Fără a pierde timpul, Sfântul Atanasie însuși a luat o sapă și a început să sape pământul, dând un exemplu de smerenie și determinare. Curând, toți ceilalți muncitori, încurajați de această minune, s-au alăturat lucrului cu un nou zel, și construcția a continuat fără alte impedimente.
Transformarea Comunității
Cu inimile pline de recunoștință și uimire, muncitorii au căzut din nou în genunchi în fața Sfântului Atanasie, rugându-l să-i primească în obștea sa, dorind să devină călugări sub ocrotirea sa. Văzând credința lor sinceră, Sfântul Atanasie i-a binecuvântat și i-a primit cu brațele deschise, formând astfel o comunitate dedicată rugăciunii și ascetismului.
Moștenirea Sfântului Munte
Astfel, satana, învins și rușinat, a plecat fără putință de a mai opri construirea mănăstirii. Aceasta a devenit prima cetate a Ortodoxiei și ascezei din Sfântul Munte, cunoscută drept Grădina Maicii Domnului. De-a lungul secolelor, mănăstirea a continuat să fie un far de lumină spirituală, unde nenumărați pelerini au găsit pacea sufletească și liniștea inimii, sub ocrotirea Sfântului Atanasie și a Maicii Domnului.