Ca şi îngenuncherea, ca şi plecarea capului, ca şi metania sau ca şi ridicarea inimilor în sus la rugăciune, tot aşa şi semnul Sfintei Cruci, făcut cu mâna, este un semn care arată o ţinută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în faţa lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim şi cu sufletul şi cu trupul nostru (I Corinteni 6, 20; Filipeni, 1, 20).
Potrivnicii crucii, şi semnului ei sunt vrăjmaşii crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18-19). Vrăjmaşul urăşte foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit şi i-a prădat iadul.
Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după mărturisirea Sfintei Scripturi care zice: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului venind pe norii cerului…” (Matei 24, 30-31). Acel semn este crucea, deoarece ea este semnul puterii şi biruinţei lui Hristos (I Corinteni 1, 18; Coloseni 2, 15).
(Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 271)
Sursa: doxologia.ro
