Întreaga rânduială a dumnezeieștii Liturghii se înfățișează asemenea unei icoane vii, care zugrăvește într-o unică lucrare întregul plan mântuitor al Domnului Hristos în lume. Părțile slujbei se succed în mod firesc, de la început până la sfârșit, în chipul unei desfășurări continue, astfel încât fiecare moment să ne aducă înaintea ochilor sufletești câte un aspect al acestei lucrări mântuitoare.
Scopul principal al Sfintei Liturghii este prefacerea darurilor de pâine și vin în însăși Trupul și Sângele Domnului, spre iertarea păcatelor și dobândirea Împărăției Cerurilor de către credincioși. Întreaga pregătire în vederea acestei prefaceri și a împărtășirii cu vrednicie constă în rugăciuni, cântări și citiri din Sfânta Scriptură, toate acestea ajutându-ne să ne desprindem mintea de cele lumești și să ne deschidem inima către primirea harului dumnezeiesc.
Dumnezeu ne oferă toate darurile Sale în chip desăvârșit, fără a aștepta nimic în schimb, însă ne cere, spre mântuirea noastră, să fim vrednici de primirea lor. În acest sens, sfintele rugăciuni și cântările liturgice ne curăță și ne luminează sufletele, făcându-ne părtași unei stări lăuntrice care să îngăduie prezența și lucrarea harului. Rugăciunile îndreaptă gândul către Dumnezeu, cântările stârnesc mila și îndurarea cerească, iar cuvintele Scripturii ne descoperă atât iubirea și bunătatea lui Dumnezeu, cât și dreapta Sa judecată. Toate acestea ne întăresc și ne pregătesc să primim cum se cuvine și să păstrăm sfințenia ce izvorăște din Sfintele Daruri.
În plus, rugăciunile, cântările și citirile din rânduiala Liturghiei sunt și o icoană a întregii vieți și lucrări pământești a Mântuitorului. Rânduielile de dinaintea Jertfei (prefacerii darurilor) preînchipuie tainele petrecute înainte de Pătimirea și moartea Domnului – întruparea, propovăduirea și descoperirea Sa lumii –, în timp ce slujirea de după Jertfă ne aduce aminte de Pogorârea Sfântului Duh, de răspândirea Evangheliei în lume și de chemarea tuturor la părtășia cu Dumnezeu.
Astfel, întreaga Liturghie se arată ca o unică icoană a operei mântuitoare a lui Hristos, desfășurată dintru început și până în sfârșit, pentru ca, având-o mereu sub privire, să ne sfințim sufletele și să devenim vrednici de împărtășirea cu Sfintele Taine. După cum odinioară lucrarea Lui a eliberat lumea de moarte, tot așa și astăzi, contemplarea neîncetată a acestei lucrări ne ridică sufletele către Dumnezeu, făcându-ne să sporim în virtute și să ne împărtășim în mod plin de har.
De aceea, în Liturghie, toate momentele și gesturile sunt rânduite spre a ne reaminti și arăta chipul faptelor Mântuitorului: pentru ca, purtând în inimă amintirea vie a Jertfei și a Învierii Sale, să ne apropiem de Sfintele Daruri într-o stare de curăție și dorire a sfințeniei, „schimbându-ne din slavă în slavă” (II Corinteni 3, 18).
(Cf. Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii liturghii, trad. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1989, pp. 2-6.)