În Grădina Maicii Domnului, acolo unde cerul și pământul se ating în rugăciune neîncetată, s-a petrecut un moment de mare bucurie și taină: tunderea în Marele și Îngereasca Schimă a ieromonahului Marcu, fostul preot Petru din România. Evenimentul a avut loc marți, 6/19 august 2025, în ziua Schimbării la Față a Domnului, în sfânta Chilie a Sfântului Acachie din Kavsokalyvia.
După ani de încercări, de jertfă și de dor aprins de Dumnezeu, părintele Marcu a lăsat în urmă toate cele pământești pentru a se îmbrăca în haina luminii și a smereniei monahale. Sub povățuirea înțeleaptă a părintelui Patapie, starețul chiliei istorice, el a parcurs calea rugăciunii și a ascultării, pentru ca acum să fie rânduit între monahii athoniți.
Locul în care s-a săvârșit această minune nu este unul oarecare. Este chilia unde s-au nevoit mari sfinți ai Athosului: Sfântul Acachie, întemeietorul schitului, mucenicii săi ucenici, și Sfântul Maxim Kavsokalyvitul. Toți au ars, asemenea lumânărilor, în rugăciune și s-au făcut lumină pentru lume.
La slujba de tundere, săvârșită în paraclisul Adormirii Maicii Domnului, s-au adunat monahi și credincioși din Grecia și România. Cu toții au fost martori la clipa în care un om a devenit înger în trup, făcând pasul hotărâtor spre Împărăția lui Dumnezeu.
„Să trăiești și să bucuri pe Dumnezeu și pe oameni” – aceasta a fost urarea fraților athoniți pentru părintele Marcu. Și cu adevărat, viața sa de până acum este mărturia unei iubiri arzătoare pentru Dumnezeu și pentru semeni: preot al Bisericii din București timp de decenii, profesor universitar, duhovnic a mii de suflete, tată și părinte al unei familii numeroase. Toate acestea au fost preludiul unei chemări mai înalte, aceea de a deveni monah în Sfântul Munte.
La tundere a primit numele Sfântului Marcu Atenianul, pe care l-a cinstit încă din tinerețe. Acum îl are ca model de viață, chemare și mărturisire.
Părintele Marcu este dovada vie că niciodată nu este târziu să răspunzi chemării lui Dumnezeu. Chiar și după o viață plină, cu responsabilități și împliniri, dorul după veșnicie poate aprinde inima și poate transforma un om într-un rug aprins.
Pentru obștea de la Kavsokalyvia, acest moment nu a fost doar o ceremonie, ci o revărsare de har. Un om s-a născut din nou, de data aceasta ca fiu al Maicii Domnului și slujitor al Athosului.
Iar pentru noi, cei care auzim această poveste, ea devine o chemare: să nu ne temem să lăsăm în urmă poverile lumii și să urmăm Lumina care ne așteaptă, cu brațele deschise, în Împărăția lui Dumnezeu.