Pe scurt: Pe 30 iunie, Biserica Ortodoxă pomenește Soborul Sfinților 12 Apostoli, ceata celor chemați, învățați și trimiși de Hristos să poarte Evanghelia până la marginile lumii.
Soborul Sfinților Apostoli – ascultarea care zidește Biserica
Soborul Sfinților 12 Apostoli, pomenit la 30 iunie, vine firesc după sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Biserica nu cinstește apostolia ca pe o simplă misiune istorică, ci ca pe temelia văzută a propovăduirii. Apostolii nu au fost creatori ai unui sistem religios, ci martori ai lui Hristos Celui răstignit și înviat, oameni care au primit poruncă, har și cruce.
A fi apostol înseamnă a fi trimis, dar trimiterea adevărată se naște din ascultare. Cei Doisprezece au lăsat case, ocupații, obișnuințe și siguranțe pentru a merge după Domnul. Nu au înțeles totul de la început, nu au fost scutiți de frică sau neputință, însă au rămas în școala lui Hristos. După Cincizecime, ceea ce era încă fragil în ei devine mărturie de foc.
În tradiția aghiorită, apostolia nu este despărțită de curățirea inimii. Cuvântul care nu se naște din rugăciune se usucă repede. De aceea, Soborul Apostolilor îi cheamă pe credincioși nu doar să admire propovăduirea lor, ci să caute rădăcina ei: întâlnirea cu Hristos, viața în Duhul Sfânt și lepădarea de sine.
Apostolii au purtat Evanghelia în lume nu ca pe o ideologie, ci ca pe viață. Au mers în cetăți, printre popoare, în prigoane și primejdii, având în inimă nu ambiție, ci ascultare. De aceea, Biserica îi numește prea-lăudați: nu pentru slavă omenească, ci pentru că prin ei lumina Învierii a ajuns la neamuri.
Pentru pelerin, 30 iunie este o zi a întrebării: ce port mai departe după ce întâlnesc locurile sfinte? Pelerinajul nu trebuie să se încheie la întoarcerea acasă. El trebuie să rodească într-o viață mai dreaptă, într-un cuvânt mai curat, într-o responsabilitate mai mare față de familie, comunitate și Biserică. Soborul Sfinților Apostoli ne amintește că orice dar primit de la Dumnezeu devine chemare la mărturisire.
Rânduiala acestei zile este și o chemare la sobornicitate. Credința nu se păstrează izolat, după capriciul fiecăruia, ci în Biserică, în ascultare, în comuniune și în dreapta predanie. Soborul Sfinților Apostoli ne ferește de singurătatea mândră și ne întoarce spre unitatea Trupului lui Hristos.
Acolo unde credinciosul se așază în această continuitate, el nu mai caută originalitate deșartă, ci adevărul primit, păstrat și transmis cu smerenie.
Această zi îl păzește pe credincios de ispita unei credințe fără continuitate. Apostolii au primit lumină, dar au purtat-o prin oboseală, prigoană, neînțelegere și moarte mucenicească. Ei nu au transmis numai învățătură, ci viață bisericească, rânduială, comuniune și Jertfa euharistică. De aceea, pomenirea Soborului lor este și o chemare la fidelitate față de Tradiție. Nu fiecare își inventează drumul după gustul propriu, ci primește credința, o păstrează curată și o transmite fără a o micșora.
Astfel, ziua de 30 iunie nu privește numai trecutul apostolic, ci și responsabilitatea prezentă a fiecărui creștin care poartă numele lui Hristos.
