Minunea Sfântului Gheorghe cu mularul
5 septembrie 2026 · 3 minute de citit

Sfântul Gheorghe face minuni totdeauna. Pentru mine a făcut multe, multe minuni, minuni mari, văzute. De la multe accidente mortale m-a scăpat Sfântul Gheorghe, Marele Mucenic, mare făcător de minuni. Și când stau și mă gândesc în ce primejdii am căzut, mă mir cum a fost cu putință să scap. Numai prin Sfântul Gheorghe.
Era prin anul 1985, dacă îmi aduc bine aminte. Era în vremea Schimbării la Față. Dimineața, după biserică, am venit la Colciu. Când am ajuns, părinții mi-au spus:
Ce-ai întârziat? Uite, proistosul de la mănăstire a spus neapărat să te duci.
Ce să fac? M-am pregătit să plec. Înainte de drum, am pus metanie la Sfântul Gheorghe și m-am rugat.
Am luat mularul. Aveam un mular mare, mare, voinic, dar blând. Eram încredințat că-i blând și nu-mi făceam nicio grijă. M-am urcat călare și mi-am pus picioarele în scări. Asta a fost greșeala mea. Când stai călare, cu picioarele în scări, ești mai odihnit și eu mă bizuiam pe blândețea animalului.
În vremea aceea începuseră să facă drumurile pentru mașini. Și acolo unde cărarea noastră ajungea la drumul cel nou, mularul s-a speriat.
Dar s-a speriat într-un chip înfricoșător.
A făcut o mișcare... cum să spun?... o mișcare pe care nici eu nu-mi pot închipui cum a făcut-o. S-a tras înapoi cu putere și, în momentul acela, m-a aruncat de pe el.
Amândouă picioarele mi-au ieșit din scări și m-am dat peste cap. Numai că papucul de la piciorul drept s-a agățat de acel loc de la samar unde se prind frânghiile.
Și am rămas spânzurat.
Cu capul în jos.
Prin praf și printre pietre.
Atunci am strigat:
Măi, Arab! Măi, stai, măi, Arab!
Mularul era atât de speriat și făcuse o asemenea mișcare înfricoșată, încât nu era cu putință să stea. Și totuși...
A stat.
A stat pe loc.
Eu eram spânzurat cu capul în jos și nu puteam să-mi scot piciorul. Mă chinuiam să-l desprind de acolo.
Dacă mularul ar mai fi făcut numai cinci pași, trebuia să-mi sfărâme capul cu desăvârșire. Erau pietroaie peste tot. Numai cinci pași.
Dar el n-a făcut niciun pas.
Cum a fost cu putință?
Stai și te gândești... numai lucru dumnezeiesc a fost.
Să se sperie în asemenea fel, să facă mișcarea aceea atât de puternică încât să mă arunce de pe el, iar în clipa următoare să stea nemișcat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Cum a dat Dumnezeu să stea pe loc!
Lucru dumnezeiesc.
După un timp am reușit să-mi scot piciorul. Eram tot praf, pe față, pe cap, peste tot. M-am ridicat, m-am pus iarăși pe mular și am plecat spre mănăstire.
Când am ajuns, m-au văzut și m-au întrebat:
Ce-ai pătimit?
Eu nici nu-mi dădeam seama cum arătam. Eram tot plin de praf. M-am dus unde era apă și m-am spălat.
Și așa am scăpat.
Dar când mă gândesc acum... dacă numai cinci pași mai făcea mularul după ce m-a aruncat, trebuia să-mi sfărâme capul.
Și atunci înțelegi.
Nu putea fi altceva decât ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului Gheorghe.
Când plecasem, pusesem metanie la Sfântul Gheorghe și mă rugasem:
Sfinte Gheorghe, ajută-mă! Cum m-ai ajutat de atâtea ori, ajută-mă și acum!
Și m-a ajutat.
Asta e minune mare.
Da.


