Lumea este arenă – altfel spus, loc pentru nevoinţe, în care toţi se nevoiesc ori… se străduiesc să pară că se nevoiesc, însă nu toţi primesc răsplată, ci doar biruitorii.
Ca un nor întunecos, trupul nostru mult păcătos ne împiedică să Îl vedem pe Dumnezeu, să privim negrăita Lui bunătate şi frumuseţe şi să ne desfătăm de El; trupul ne trage spre desfătările grosolane, pământeşti, trecătoare. Datoria noastră creştină este de a pătrunde cu toate puterile prin acest văl întunecat, prin acest nor al patimilor, şi să ieşim la Soarele Cel Gândit al Dreptăţii, care este Hristos, prin vederea duhovnicească, prin rugăciune, înfrânare, curăţie, dragoste, răbdare.
Lumea este arenă – altfel spus, loc pentru nevoinţe, în care toţi se nevoiesc ori… se străduiesc să pară că se nevoiesc, însă nu toţi primesc răsplată, ci doar biruitorii. Lumea e loc de nevoinţe pentru oamenii de orice naţie, de orice tagmă şi stare, buni sau răi – loc pentru dezvoltarea puterilor şi capacităţilor orişicui, fie el preot, arhiereu, ostaş, neguţător, meşteşugar, scriitor, împărat ori supus, funcţionar, dascăl sau pedagog şi aşa mai departe.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 78)
Sursa: doxologia.ro