inima

De unde provine întristarea?

 Întristarea provine din legarea şi lipirea de lucrurile văzute.  Dacă vrei să te izbăveşti de întristare, nu te lega cu inima de nimeni şi de nimic.  Orice păcat, în afară de hula împotriva Duhului Sfânt, este iertat de Dumnezeu dacă te pocăieşti. Hula împotriva Duhului Sfânt o săvârşeşte omul care crede în Dumnezeu şi ştie că nu trebuie să facă răul, dar îl face în mod conştient – deoarece în sufletul unui astfel de om se găseşte aşa o răutate, încât nu este în stare să se îndrepteze către Dumnezeu cu pocăinţă, precum ateii noştri, de exemplu. Iar Apostolul Pavel, care până la convertirea sa îi prigonea pe creştini, după ce s-a convertit şi s-a pocăit din tot sufletul, a primit iertare şi s-a făcut cel mai râvnitor propovăduitor al învăţăturii lui Hristos. Şi Apostolul Petru, după ...

Suntem făcuți după asemănarea cu Dumnezeu. Tu ce alegi?

  Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu — ceea ce este însăşi esenţa păcatului — fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu.   Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu — ceea ce este însăşi esenţa păcatului — fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu. Pentru că suntem făcuţi după asemănarea cu Dumnezeu, dorim în chip firesc desăvârşirea dumnezeiască care este în Tatăl nostru. Şi atunci când îi urmăm, nu ne supunem dictaturii unei puteri exterioare. Ci ascultăm pur şi simplu imboldul nostru de a ne asemăna desăvârşirii Lui. „Fiţi voi desăvârşiţi,precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” (Matei 5, 48). (Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 86) Sursa: doxologia.ro

Sufletele trăiesc și ne văd

Într-o insulă din Marea Egee trăia în urmă cu câțiva ani un preot foarte evlavios. Sufletul său era plin de iubire față de turma sa și mai ales față de cei îndurerați. A venit însă ziua când și el a fost încercat și a suferit mult… Fiica sa, o fată deosebită, se căsătorise cu un tânăr gospodar. A venit timpul să aducă pe lume pe primul ei copil. Însă în vremea nașterii a murit! A plecat Muceniță la Cer, ca să-L întâlnească pe Ziditorul ei, lăsând în urmă multă durere. Tatăl ei, preotul, a suferit și el mult pentru despărțirea de ea, dar cu nezdruncinată credință în Dumnezeu a adus slavă preasfântului Său nume. Dragostea pentru fiica sa o manifesta prin rugăciuni fierbinți pentru sufletul ei și prin milostenii ascunse. Preotul avea un frate, căpitan de vas, care s-a retras pentru restul vie...

Nu căutați slava oamenilor! Nu trebuie făcut nimic la vedere

  Nu trebuie făcut nimic la vedere. Rugăciunea de pocăință înaintea Celui Înalt este colțișorul cel mai intim al sufletului nostru.   Domnul ne-a poruncit să nu săvârșim nici rugăciuni, nici milostenii, nici post, nici alte fapte bune înaintea oamenilor, socotind aceasta a fi o căutare fățarnică a slavei de la dânșii. Tatăl nostru cel Ceresc, Cel întru ascuns…, și Carele vede întru ascuns (Matei 6, 1-18), nu binevoiește spre astfel de faceri. Și nu numai porunca lui Dumnezeu îndeamnă a ne ascunde viața lăuntrică de ochi străini, dar și instinctul firesc, duhovnicesc, oprește, ca un oarecare „imperativ categoric”, de a necinsti taina sufletului ce stă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea de pocăință înaintea Celui Înalt este colțișorul cel mai intim al sufletului nostru. (Arhimandritul S...

Care e semnul ca Domnul ne-a iertat păcatele?

  Nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate. Sufletul este cel care simte cu adevărat că a fost iertat. Orice suflet care și-a pierdut pacea trebuie să se pocăiască. Atunci Domnul îi va ierta orice păcat, iar atunci bucuria și pacea vor fi în suflet; și nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă urăști păcatul înseamnă că Domnul ți le-a iertat. (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, p. 129) Sursa: doxologia.ro

Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa!

  Părintele Paisie îi îndemna să repete mereu, după rugăciunea inimii, şi această mică rugăciune   Pe alţi fii sufleteşti, părintele Paisie îi îndemna să repete mereu, după rugăciunea inimii, şi această mică rugăciune: „Izbăveşte-mă, Doamne, de muncile de veci şi nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc”. Sau să repete şi aceste stihuri din Psalmul 50: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte cele dinăuntru ale mele”. Apoi să zică: „Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine”.   Alteori zicea fiilor săi duhovniceşti:   – Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa. Dar să primim toate cu dragoste şi bucurie; boală, ocară, ispite, ori de unde ar veni. Să nu învinuim pe nimeni, ci să ne învinuim numai pe ...

Cum să nu deznădăjduim

Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! Dacă omul cade în păcat și se întâmplă de repetă acel păcat, cum se poate mântui? Se ajunge la deznădejde? Nu. Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! În rugăciunea a doua de la Sfântul Maslu se spune: Tu ești Cel ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui. Adică niciodată, când ai căzut, să nu te gândești că nu te mai poți ridica. E poruncă! Bineînțeles că asta nu ne îndeamnă să facem păcate. Ci ne îndeamnă să facem bine și să nu deznădăjduim niciodată, când am căzut în vreun păcat. Și la Rugăciune pentru Spovedanie zicem: Tu ești Cel ce ai zis: De șaptezeci de ori câte șapte să iertăm celor ce cad în păcate – adică la infinit. Este o vorbă a părintelui Ioan Negruțiu, de la mănăstirea Timișeni, care o ajuns și pe la mine și...

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă

Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Iată ce este dragostea în concepția Sfântului Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate...

Dumnezeu este mulţumit şi Se odihneşte în omul care se pocăieşte

  Pocăinţa este întotdeauna deschisă oricărui om păcătos. Dumnezeu doreşte doar mărturisirea greşelii, şi de acolo înainte toate se încheie cu bine.   Taina Pocăinţei este cea mai mare şi cea mai binecuvântată Taină care ne-a fost lăsată, care ne pregăteşte cel mai bine pentru ceruri. Niciun păcat de pe pământ nu este de neiertat pentru om, pentru omul care se va pocăi, şi pentru Dumnezeul iubirii, care-l primeşte. Dumnezeu este mulţumit şi Se odihneşte în omul care se pocăieşte, oricât de păcătos ar fi. Pocăinţa este întotdeauna deschisă oricărui om păcătos. Dumnezeu doreşte doar mărturisirea greşelii, şi de acolo înainte toate se încheie cu bine. Prin smerenie vine Mărturisirea, care aduce curăţirea, iar curăţirea aduce cu sine mila lui Dumnezeu. (Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnic...

Spovedania deschide uşa cerului

Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului, lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează. Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului, lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează. Înainte de mărturisire în capul lui există ceată, vede slab şi îşi justifică greşelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un „fuuu”, se depărtează ceata şi orizontul se curăţă. De aceea, celor care vin să discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc. dacă nu s-au spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească şi după aceea îi primesc să vorbim. U...

Sfinții nu încetează să ne poarte de grijă

Ştim că este o Biserică luptătoare sau drept măritoare pe pământ şi o Biserică biruitoare în Cer, unde sfinţii, după strămutarea de aici, nu încetează a ne purta de grijă. Cu ce rost facem pomenirea sfinţilor? Pentru că ne trebuie cât trăim în viaţa pământească. Ştim că este o Biserică luptătoare sau dreptmăritoare pe pământ şi o Biserică biruitoare în Cer, unde sfinţii, după strămutarea de aici, nu încetează a ne purta de grijă. Avem două motive, să zicem aşa: ei nu sunt pe deplin fericiţi, pentru durerea că ne ştiu pe noi rămaşi în urmă aici, în necazuri; ei se roagă pentru noi ca să ne întoarcem cât mai repede acasă [la „Tatăl nostru, Care este în Ceruri”]. Sfinţii, după trecerea din viaţa aceasta, au tot cam slujba pe care au avut-o aici… Aceia care au fost ostaşi în viaţa pământ...

Nu ducem singuri lupta duhovnicească – Domnul e cu noi!

 Domnul, ca Făcător şi Duh Atoateplinitor, Nesfârşit, vrea să fie totul întru toate. Și lumină, şi putere, şi har, şi înţelepciune, şi frumuseţe, şi margine a doririlor, şi năzuinţă atotputernică  Ca să fie Dumnezeu totul întru toate (I Corinteni 15, 28). Domnul, ca Făcător şi Duh Atoateplinitor, Nesfârşit, vrea să fie totul întru toate. Și lumină, şi putere, şi har, şi înţelepciune, şi frumuseţe, şi margine a doririlor, şi năzuinţă atotputernică. Iar diavolul, care a căzut din trufie şi nesupunere, vrea şi el să fie totul în toate duhurile căzute, de un cuget cu dânsul. Vrea să fie întuneric al iadului şi putere a răutăţii, împreunare a tuturor patimilor şi năzuinţă spre tot răul. De aici ia naştere în oameni necurmata luptă cu răul. Și omul creştin, căruia i s-au dat toate puterile spre ...

X