inima

Viața omului – floarea câmpului

Toate bunătăţile de aici azi sunt, iar mâine nu, azi floarea e frumoasă, iar mâine este praf și pulbere. Se cuvine nouă a ne smeri şi a istovi trupul nostru cu înfrânarea, iar nu a-l răsfăţa pe el cu îndulciri, ca să ne învrednicim de Împărăţia Cerurilor. Acolo vei avea ca împreună-vieţuitori pe Sfinţii Apostoli, pe Proroci, pe Mucenici, cetele îngerilor şi a arhanghelilor: sileşte-te, deci, să te împreunezi cu ei de aici, printr-o aşezare pe potrivă a inimii. Vremea vieţii tale să o petreci în rugăciuni şi cereri, nu în nelucrare şi împreună-vorbiri spurcate. Până când ne vom alipi de deşertăciunile lumeşti şi de grijile vieţii? Până când nu vom întoarce ochii noştri către cer? Oare nu este vis totul în această viaţă, oare nu este umbră, oare nu este iarbă ce se ofileşte şi basm mincinos?...

Libertatea copilului crește odată cu vârsta lui

Copiii trebuie aduşi de la mărginirea libertăţii, la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme, încotro se va îndrepta cu dorinţa sa de plăcere crescândă? Copiilor trebuie să li se dea libertate potrivit cu vârsta şi cu educaţia lor. Care dintre cele două direcţii este mai corectă, mai plăcută şi mai satisfăcătoare pentru om: de la lărgirea libertăţii lui la mărginirea ei sau, dimpotrivă, de la mărginirea ei, la lărgirea ei? Bineînţeles, aceasta din urmă. Aşadar, copiii trebuie aduşi de la mărginirea libertăţii, la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme încotro se va îndrepta cu dorinţa sa de plăcere crescândă? Oare nu va fi ispitit să încalce dreptele hotare ale libertăţii raţionale şi legiuite? (Sfântul Filaret al Moscovei) (Cum ...

Soții, uniți în necaz și în bucurie

Soţul şi soţia trebuie să fie împreună: şi la necaz să se sprijine şi să se mângâie unul pe celălalt, şi la bucurie să se „bucure cu cei ce se bucură” (Romani 12, 15), simţind întotdeauna că cealaltă jumătate este alături. Fiecare dintre soţi trebuie să fie pentru celălalt prieten, părinte şi romantic îndrăgostit în aceeaşi persoană – şi, dacă cei doi reuşesc să realizeze toate acestea în viaţa lor de familie, îi aşteaptă fericirea familială. Omul care iubeşte nu se va simţi niciodată singur. Dragostea îi va încălzi sufletul. El face bine, iubeşte, şi dragostea lui îl leagă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă n-are o familie proprie. Se înţelege, însă, că în familie eşti mai apropiat de cei pe care îi iubeşti, poţi să-ţi manifeşti dragostea faţă de ei zi de zi, aproape ceas de ceas. Foar...

Rugăciunea – să nu fie doar rostire, ci să fie şi trăire

Noi mai mult la rugăciune ar trebui să avem conştiinţa prezenţei Domnului Hristos, dar ce facem noi? De cele mai multe ori ne rugăm cu nişte formule, cu nişte rugăciuni-formulă. Chiar aşa îi şi întrebăm pe oameni, îi întrebăm dacă şi-au spus rugăciunile dimineaţa şi seara, nu-i întrebăm dacă se roagă. Domnul Hristos, El Însuşi, ne vorbeşte prin Evanghelie, numai că pentru asta trebuie să fii sensibilizat, să înţelegi, să fii îmbunătăţit. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre o sensibilizare a omului, pentru a avea conştiinţa prezenţei Domnului Hristos. Noi mai mult la rugăciune ar trebui să avem conştiinţa prezenţei Domnului Hristos, dar ce facem noi? De cele mai multe ori ne rugăm cu nişte formule, cu nişte rugăciuni-formulă. Chiar aşa îi şi întrebăm pe oameni, îi întrebăm dacă şi-...

Întâlnirea cu Dumnezeu ne schimbă pentru totdeauna

Între noi şi Dumnezeu, între noi şi celelalte făpturi există bariere pentru că, mai întâi de toate, suntem speriaţi; ne temem de întâlnire, căci a te întâlni înseamnă a te întâlni pentru totdeauna; a te întâlni o dată pentru vecie. Omul nu a învăţat până la capăt să se întâlnească nici cu Dumnezeu, nici cu sine, nici cu aproapele său. Nu ştim să ne întâlnim; între noi şi Dumnezeu, între noi şi făptură există bariere; suntem orbi, suntem surzi, suntem lipsiţi de simţuri. Dar mai întâi de toate suntem speriaţi, ne temem de întâlnire, căci a te întâlni înseamnă a te întâlni pentru totdeauna; a te întâlni o dată pentru vecie; întâlnirea pune asupra noastră obligaţii şi responsabilitate. (Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, Despre întâlnirea cu Dumnezeu, traducere de Mihai Costiș, Editura Ca...

Sinaxar 03 Aprilie 2015

In aceasta luna, in ziua a treia, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Nichita Marturisitorul, egumenul Manastirii Midichiei. Sf. Nichita Marturisitorul s-a nascut in Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) intr-o familie evlavioasa. Mama lui s-a stins din viata la opt zile de la nasterea sa iar Filaret, tatal lui, s-a calugarit. Copilul a ramas in grija bunicii care l-a crescut intr-un adevarat spirit crestin. Inca din copilarie, Sf. Nichita frecventa biserica si a devenit ucenic al pustnicului Stefan. Cu binecuvantarea sa, Sf. Nichita s-a dus la Manastirea Mydicia unde egumen era Sf. Nichifor (13 martie). Dupa sapte ani de viata sfanta la manastire, cunoscut pentru regulile drastice impuse in viata monahala a manastirii, Sf. Nichita a fost hirotonit preot. Sf. Nichifor, cunoscin...

Iertarea este cea mai mare milostenie sufletească

Mai mare milostenie nu este, decât a ierta din inimă pe cel ce a greșit. (Fericitul Augustin) Ecleziastul zice: „Precum apa stinge focul, așa milostenia pierde păcătul”. Zice iarăşi marele Ambrosie: „Mare cu adevărat este puterea milosteniei, căci râul dragostei acesteia şterge mulţimea păcatelor, în aşa fel încât, dacă Judecătorul este mânios împotriva celui ce a păcătuit şi voieşte să-l pedepsească, cu puterea milosteniei îl iartă”. N-a găsit alt mijloc Proorocul Daniil să izbăvească pe Nabucodonosor de ameninţarea Domnului, decât prin îndurare, şi i-a zis: „Primeşte sfatul meu, împărate! Şterge prin milostenie păcatele şi vicleşugurile tale, cu lucrurile facerii de bine către săraci”. Aceasta a zis Sfântul, cunoscând câtă putere are milostenia ca să îmbuneze pe Cel cu totul îndurat. Aşa...

X