iertare

Fără nădejde nu există mântuire

Creștinii știu că Hristos a lucrat răscumpărarea lumii, prin Sângele Său și prin moartea Sa. Creștinul are o viziune limpede a păcatului, pentru că simțirea sa lăuntrică nu este încețoșată de poftele patimilor, nici de trândăvirea conștiinței. Se cuvine credincioșilor să iubească arătarea Domnului, cugetând la venirea lui Hristos, așteptându-L neobosit, dorindu-L din toată inima și pregătindu-se să-L întâmpine cu sârguință. Fără așteptare nu există nădejde. Fără nădejde nu există mântuire, „că prin nădejde ne-am mântuit”, spune Sfântul Pavel (Romani 8, 24). Și fără mântuire nu există creștinism. Creștinii știu că Hristos a lucrat răscumpărarea lumii, prin Sângele Său și prin moartea Sa. Mai mult, ei știu, mai bine decât necredincioșii, că legea păcatului trăiește în mădularele lor. Creștin...

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng… Lumea întreagă este a mea!

Am picioare care mă duc unde vreau, ochi cu care văd apusul de soare, urechi cu care aud toate. Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng. Sunt într-adevăr binecuvântat!   Astăzi am văzut într-un autobuz o copilă frumoasă cu părul de aur. Am invidiat-o… Era atât de bucuroasă… Și mi-am dorit să fiu și eu la fel de frumos. Când s-a ridicat să coboare, am văzut-o că pășea șchiopătând… avea un singur picior și mergea cu o cârjă. Dar așa cum mergea… am văzut un zâmbet ceresc pe chipul ei! Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am două picioare. Lumea întreagă este a mea… M-am oprit să cumpăr niște bomboane. Copilul care le vindea era atât de fericit. Am vorbit împreună cu el și am văzut că era foarte bucuros. Nu mai avea importanță că întârziasem deja la servici. „Vă mulțumesc. Sunteți...

Vom fi judecați și iertați după cât am iertat și-am iubit

Finalul lumii, până la urmă, nu ține nici de burțile, nici de conturile, nici de casele noastre, nici de nimic din ceea ce construim, ci ține de această sensibilitate la aproapele, de această dragoste față de cel care are nevoie de tine ca persoană, ca parte integrantă a dragostei lui Dumnezeu pentru el. Evanghelia ne prezintă un Mântuitor care ne surprinde întotdeauna; un Mântuitor Care face să ne treacă frica de judecata lui Hristos. Toată scenografia aceasta apocaliptică, ce în ultima vreme ne sfidează bunul simț și ne atacă sufletul, se vădește în Evanghelia lui Hristos mult mai simplu de depășit. Dacă identifici un flămând, un însetat, un bolnav sau un întemnițat, dacă-i întinzi mâna, o faci cu acordul și în onoarea lui Hristos și ești onorat de Hristos. Lucrul acesta este important d...

Ce simțim când ne este dor de Dumnezeu?

Care este starea bună a inimii, chemarea Duhului, starea fiului care iubește pe Tatăl și-L poate chema și e gata și așteaptă Împărăția Lui? Dacă vrei să cunoști măsura dragostei tale către Dumnezeu, află că e pe cât ești tras de Biserica Lui. Dar noi trebuie să fim trași ca un cerb care însetează după izvoarele apelor. Asta-i starea bună a inimii, asta-i chemarea Duhului, asta-i starea omului, a fiului care iubește pe Tatăl și-L poate chema și e gata și așteaptă Împărăția Lui. Restul încă suntem orbi. (Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 45) Sursa: doxologia.ro

Monahul Marcu Dumitrescu – despre iertare și puterea harului lui Dumnezeu

„Numai harul ne poate salva şi ajuta. Eu am greşit, ca toată lumea; mai mult sau mai puţin. Dar mă mustra conştiinţa foarte tare la un moment dat. Ce-i cu mine, îmi ziceam? Am căzut plângând la Dumnezeu şi la Maica Domnului: «Doamne, ajută-ma ca să mă îndreptez!» Şi-atunci vine harul.” Ne spunea Părintele Marcu: „Fiind în închisoare, eu mă retrăgeam într-un colţ al celulei şi le ziceam celorlalţi: «Iertaţi-mă, eu am obligaţiile mele de călugăr», şi îmi făceam acolo rânduielile mele”. Odată, l-au întrebat ucenicii: „Dar noi ce-o să facem, Părinte Marcu, dacă va veni vreo prigoană?”. Părintele a răspuns: „Acolo, pentru fiecare, puterea harului şi credinţa lui învinge. Spun Sfinţii Părinţi că numai harul lui Dumnezeu este cel care te poate întări. Nici eu nu puteam să rezist prin toate încerc...

Deși este trecător, trupul ne ajută să lucrăm pentru veșnicie

Când privim trupul neînsufleţit, noi îl privim cu adânc respect. Vedem în el toată suferinţa, toată bucuria, toată taina vieţii care a aparţinut persoanei. Acest trup stricăcios, de care Sfântul Apostol Pavel dorea să se elibereze pentru a trăi deplin faţă către faţă cu Dumnezeu, este în acelaşi timp chemat la veşnicie. Vorbind de om în întregul lui, Sfânta Scriptură foloseşte în diverse rânduri cuvintele trup, om sau suflet. Şi într-adevăr, între trup şi suflet, şi chiar între trup şi însăşi trăirea sufletului, există o legătură de nedesfăcut. Avem mărturia Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Credinţa vine de la ceea ce auzim, şi ceea ce auzim vine de la Cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Cuvântul este rostit şi poate fi auzit prin intermediul trupului: de pe buzele celui care vo...

Neputinţele noastre generează permanent conflicte şi tensiuni între oameni

Neputinţele noastre generează permanent conflicte şi tensiuni între oameni, între prieteni, între soţi, între părinţi şi copii, între vecini, între colegi. Nu există altă cale de depăşire reală şi în fapt a conflictelor, a tensiunilor, a certurilor decât iertarea. Neputinţele noastre generează permanent conflicte şi tensiuni între oameni, între prieteni, între soţi, între părinţi şi copii, între vecini, între colegi. Nu există altă cale de depăşire reală şi în fapt a conflictelor, a tensiunilor, a certurilor decât iertarea. Iertarea este cea care elimină totul. Mai sunt acordurile bilaterale, mai sunt tratatele de pace, dar acelea nu sunt decât nişte convenţii, care proclamă împăcarea în exterior, dar nu o asigură şi la nivel interior, adică nu elimină atitudinea de război, ci elimină numa...

Iertarea este cea mai mare milostenie sufletească

Mai mare milostenie nu este, decât a ierta din inimă pe cel ce a greșit. (Fericitul Augustin) Ecleziastul zice: „Precum apa stinge focul, așa milostenia pierde păcătul”. Zice iarăşi marele Ambrosie: „Mare cu adevărat este puterea milosteniei, căci râul dragostei acesteia şterge mulţimea păcatelor, în aşa fel încât, dacă Judecătorul este mânios împotriva celui ce a păcătuit şi voieşte să-l pedepsească, cu puterea milosteniei îl iartă”. N-a găsit alt mijloc Proorocul Daniil să izbăvească pe Nabucodonosor de ameninţarea Domnului, decât prin îndurare, şi i-a zis: „Primeşte sfatul meu, împărate! Şterge prin milostenie păcatele şi vicleşugurile tale, cu lucrurile facerii de bine către săraci”. Aceasta a zis Sfântul, cunoscând câtă putere are milostenia ca să îmbuneze pe Cel cu totul îndurat. Aşa...

  • 1
  • 9
  • 10
X