fericire

Să facem să rodească singurătatea noastră!

Ce, credeți că alții nu sunt singuri? În noaptea în care a murit tata, a fost singura seară în care am trecut telefonul pe mut, că nu mai puteam de oboseală. N-am spus nimănui. M-am dus la Liturghie, m-au văzut toți colegii că eram însingurat, că nu ți-e ușor să faci tot ce trebuie, corect, când te simți ca în menghină. Folosiți perioada aceasta de singurătate ca să fiți un părinte mai bun când va fi să fiți. Iar dacă nu veți fi părinte mai bun, folosiți perioada aceasta de singurătate ca să-i ajutați pe cei pe care-i veți avea în față singuri și nu vor putea suporta singurătatea. Vreau să vă spun că, în ciuda faptului că vă am pe dumneavoastră în jur acum, și în ciuda faptului că sunt un om care se bucură de prietenia multora, tot singur sunt. E singurătatea care rodește. Se tot întreabă ...

Trăiesc în chip fals, mă bucur prostește, fac pe omul duhovnicesc

Lipsa Duhului Sfânt din viața mea mă face neluminat, fără bucurie autentică, neomenos, nepoliticos și nenobil, necugetat și nechibzuit, nedesăvârșit. Toate rugăciunile, toate „Doamne, miluiește”, toate metaniile, toate posturile și privegherile spre aceasta tind, când anume va veni ziua aceea luminată și strălucită a venirii Duhului Sfânt în viața noastră, care va constitui un anumit grad de fericire, de binecuvântare, și nespusă pace. Dobândirea Duhului Sfânt (IV) Întreaga noastră viață va trebui să fie această unică cercetare și căutare a Duhului Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu am adevărată existență și ființare. Trăiesc în chip fals, mă bucur prostește, fac pe omul duhovnicesc. Lipsa Duhului Sfânt din viața mea mă face neluminat, fără bucurie autentică, neomenos, nepoliticos și nenobil, necu...

Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune!

Trebuie să ne rugăm pentru ceilalți din inimă. Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune, aș putea spune. Apoftegme ale Sfântului Paisie Aghioritul Când citiți,să citiți puțin și ceea ce citiți să transpuneți și în viața voastră. Nu citim, citim,  precum pruncii care sug suzeta în locul sânului mamei. Să nu citim doar fiindcă acest lucru ne mulțumește mai mult. Unii mireni mai ales, petrec ore în șir citind cărți duhovnicești și fiindcă sunt mulțumiți socotesc că au dobândit și starea duhovnicească, ei cred că sunt buni. Învață multe, ba le mai spun și altora spre dovedire și socotesc că sunt ceva. Dacă totuși se duc la Mănăstire nu pot să rămână, pleacă. În lume credeau că sunt mai buni, fiindcă citeau fără să pună în practică, încă auzeau și laude. Aici su...

Dincolo de deznădejde e o Bucurie Mare!

Dar rugăciunea permanentă, gândul permanent la Dumnezeu, face ca harul Lui să coboare în cotidianul nostru şi să transforme toate cu prezenţa Lui! Şi când nu o vom simţi, vom şti că El e acolo, aşa cum soarele e acolo, dincolo de nori, când e vremea rea! Doar că trecerea de la deznădejdea în care ne aruncă păcatul la Bucuria cea Mare adusă de Fiul lui Dumnezeu făcut Om se face prin moarte: moartea păcatului şi a plăcerii în care ne înglodează. Şi mulţi se tem de această moarte şi nu cred că sufletul care se uneşte cu harul prin lepădarea de păcat, în felul în care ne învaţă şi ne ajută Dumnezeu în Biserica Lui, trăieşte o adevărată înviere. Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne aşteaptă oricât de mult am ocoli şi rătăci,...

Bucuria de a fi creştin

Cum aş arăta eu cu mocirla în urma mea, cu viaţa mea irosită şi făcută albie de porci? De n-aş fi creştin! Iată însă că sunt. Clopotele acum şi pe mine mă cheamă prietenos, familiar. Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fermentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscând de altfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca El să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista. Numai creştin fiind mă vizitează – în pofida oricărei raţiuni – fericirea, ciudat ghelir (n.r. câștig obținut prin muncă). Numai datorită creştinismului nu umblu crispat, ...

X