dragoste

Bucuria Învierii

– Gheronda, mă impresionează profund curajul Mironosițelor. – Mironosițele aveau multă încredere în Hristos, aveau o stare duhovnicească înaltă și de aceea nu s-au temut de nimic. Dacă nu ar fi avut o stare duhovnicească bună, ar fi făcut oare ceea ce au făcut? Din dragoste pentru Hristos au pornit dis-de-dimineață, când era interzis mersul prin cetate, cu aromate în mâini, spre Preasfântul Mormânt al Domnului. De aceea s-au și învrednicit să audă de la Înger vestea cea plină de bucurie a Învierii. – Gheronda, cum voi putea trăi bucuria Învierii? – Să cultivăm întristarea cea dătătoare de bucurie, ca să vină adevărata bucurie. Dacă vom trăi cu evlavie și cu umilință Săptămâna Mare, vom trăi și Sfânta Înviere cu veselie duhovnicească și cu desfătare dumnezeiască. ...

Ce (mai) este Sfânta Lumină?

Înghesuită între iepurașul-cel-viril și ouăle-discotecă, Lumina Învierii tinde astăzi să se stingă sau să se transforme într-o magie de tip ocult. Riscul cel mare este ca, în atâta lumină și sărbătoare, să nu-L mai vedem pe Cel ce este Lumina, pe Hristos. Dar oricât de mare ar fi riscul, șansa învierii noastre este și mai mare, căci “Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Așadar, să înviem și noi împreună cu Domnul. Ce este Lumina Învierii? Lumina Învierii nu este altceva decât Însuși Hristos Cel Înviat. Într-o expresie mai teologală, Lumina Pascală este chip al Învierii Domnului. Chiar Hristos se auto-definește ca fiind lumina vieții: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Pe cale de consecință,  creștinii devin și ei lumină: „Vo...

Educaţia pentru Înviere

În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. In primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea ştie el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara… Aşa e şi în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observaţi, un copil, ieşit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el. Aşa şi noi. Tot ceea ce se zămisleşte acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieşiţi afară la lumina zilei celei n...

Grădina Ghetsimani – locul în care au început Patimile Mântuitorului

Potrivit Evangheliei, Ghetsimani se leagă de rugăciunea dinainte patimilor, de trădarea lui luda şi arestarea lui Iisus (Matei 26, 36; Marcu 14, 32; Luca 22, 39; Ioan 18). Cu alte cuvinte, de aici au început patimile Mântuitorului. Ghetsimani înseamnă, în ivrit, tescuirea măslinelor. De altfel, după tradiţie, măslinii care înconjoară zona există din timpul Mântuitorului. Ghetsimani se află la est de Ierusalim, pe albia râului Chedron, cunoscută şi sub numele biblic de Valea Iosafat. Pornind din Ierusalim, râul curge prin pustiul Iudeii, ocoleşte Lavra Sfântului Sava şi se varsă în Marea Moartă. Potrivit tradiţiei creştine, în râul Chedron, chiar în zona Ghetsimani, se va petrece Judecata de apoi. Această tradiţie este legată de numele Iosafat, provenind din Iahve-Shafot, care înseamnă Dumn...

Deznădejdea ne aduce aminte cine suntem cu adevărat

Deznădejdea este cea mai mare putere și forță în stare să ne răscolească sufletul, în stare să ne scoată la iveală până și cele mai ascunse subțirimi ale sufletului nostrum. Eu cred că deznădejdea este cea mai mare putere și forță în stare să ne răscolească sufletul, în stare să ne scoată la iveală până și cele mai ascunse subțirimi ale sufletului nostru. Și acesta este un bun început, pentru că începutul și pricina căderii lui Adam a fost uitarea. El a uitat cine este, iar atunci diavolul l-a ispitit și i-a propus o nouă condiție pe care ar putea să și-o însușească. Deznădejdea ne readuce aminte cine suntem noi, ne readuce aminte că noi suntem, întâi de toate, muritori. Omul are, firesc, în sine, chemarea de a stăpâni, pentru că Dumnezeu l-a făcut stăpânitor peste lumea întreagă, nu numai...

Deși este trecător, trupul ne ajută să lucrăm pentru veșnicie

Când privim trupul neînsufleţit, noi îl privim cu adânc respect. Vedem în el toată suferinţa, toată bucuria, toată taina vieţii care a aparţinut persoanei. Acest trup stricăcios, de care Sfântul Apostol Pavel dorea să se elibereze pentru a trăi deplin faţă către faţă cu Dumnezeu, este în acelaşi timp chemat la veşnicie. Vorbind de om în întregul lui, Sfânta Scriptură foloseşte în diverse rânduri cuvintele trup, om sau suflet. Şi într-adevăr, între trup şi suflet, şi chiar între trup şi însăşi trăirea sufletului, există o legătură de nedesfăcut. Avem mărturia Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Credinţa vine de la ceea ce auzim, şi ceea ce auzim vine de la Cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Cuvântul este rostit şi poate fi auzit prin intermediul trupului: de pe buzele celui care vo...

În încercări, să nu cârtim, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu

Dumnezeu le dă unora care, cu încercările prin care trec, îşi plătesc păcatele în această viață, dar care în acelaşi timp cârtesc fără motiv, posibilitatea de a fi ajutaţi de răbdarea celor care, deşi nu au greşit, suferă, dar nu cârtesc. Puţine sunt cazurile în care Dumnezeu îngăduie să fie ispitiţi unii creştini evlavioşi, pentru a-şi veni în simţire cineva care duce o viață păcătoasă şi să se pocăiască. Oamenii aceştia vor avea o îndoită răsplată. Adică Dumnezeu le dă unora care, cu încercările prin care trec, îşi plătesc păcatele în această viață, dar care în acelaşi timp cârtesc fără motiv, posibilitatea de a fi ajutaţi de răbdarea celor care, deşi nu au greşit, suferă, dar nu cârtesc. Să presupunem că un familist foarte bun şi foarte evlavios se află în casă cu toată familia sa şi di...

Extreme nesănătoase: frica de moarte și moartea ca fugă de responsabilitățile vieții

Ca să ne fie dor, ca să dorim apropierea morţii şi să considerăm moartea ca fiind încununarea vieţii, ca o creştere către dimensiunea de necuprins a veşniciei trebuie să avem experienţa vieţii veşnice aici şi acum. Nu trebuie să ne raportăm la viaţa veşnică ca la o fericire ce va să vie mai târziu. Ştim din experienţa noastră şi a altora că ne e teamă de moarte sau nutrim oincertitudine legată de ea. Mai exact, cred că mai mult ne e teamă de desfăşurarea procesului morţii, decât de actul în sine. Majoritatea oamenilor ar fi gata să accepte moartea, dacă ar putea fi siguri că ea vine ca un somn, fără să trebuiască să treacă prin starea de frică şi de nesiguranţă. Într-adevăr, este şi ceva înşelător şi ademenitor în legătură cu moartea. Cât de des auzim pe câte cineva spunând: „Cât aş fi vru...

Cum stabilim ordinea priorităților, ca să avem o viață liniștită?

Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât.  Sfântul Isaac Sirul spune că lucrul care este mai dorit în tine, acela locuieşte în tine. Şi poate locui în tine Hristos, poate locui în tine lumea şi poate locui în tine trupul. Sunt trei posibilităţi, după Sfântul Isaac Sirul: Hristos, lumea şi trupul. Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât! Când eşti preocupat în felul acesta înseamnă că în tine locuieşte trupul. Când te uiţi...

Viața omului – floarea câmpului

Toate bunătăţile de aici azi sunt, iar mâine nu, azi floarea e frumoasă, iar mâine este praf și pulbere. Se cuvine nouă a ne smeri şi a istovi trupul nostru cu înfrânarea, iar nu a-l răsfăţa pe el cu îndulciri, ca să ne învrednicim de Împărăţia Cerurilor. Acolo vei avea ca împreună-vieţuitori pe Sfinţii Apostoli, pe Proroci, pe Mucenici, cetele îngerilor şi a arhanghelilor: sileşte-te, deci, să te împreunezi cu ei de aici, printr-o aşezare pe potrivă a inimii. Vremea vieţii tale să o petreci în rugăciuni şi cereri, nu în nelucrare şi împreună-vorbiri spurcate. Până când ne vom alipi de deşertăciunile lumeşti şi de grijile vieţii? Până când nu vom întoarce ochii noştri către cer? Oare nu este vis totul în această viaţă, oare nu este umbră, oare nu este iarbă ce se ofileşte şi basm mincinos?...

Libertatea copilului crește odată cu vârsta lui

Copiii trebuie aduşi de la mărginirea libertăţii, la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme, încotro se va îndrepta cu dorinţa sa de plăcere crescândă? Copiilor trebuie să li se dea libertate potrivit cu vârsta şi cu educaţia lor. Care dintre cele două direcţii este mai corectă, mai plăcută şi mai satisfăcătoare pentru om: de la lărgirea libertăţii lui la mărginirea ei sau, dimpotrivă, de la mărginirea ei, la lărgirea ei? Bineînţeles, aceasta din urmă. Aşadar, copiii trebuie aduşi de la mărginirea libertăţii, la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme încotro se va îndrepta cu dorinţa sa de plăcere crescândă? Oare nu va fi ispitit să încalce dreptele hotare ale libertăţii raţionale şi legiuite? (Sfântul Filaret al Moscovei) (Cum ...

Soții, uniți în necaz și în bucurie

Soţul şi soţia trebuie să fie împreună: şi la necaz să se sprijine şi să se mângâie unul pe celălalt, şi la bucurie să se „bucure cu cei ce se bucură” (Romani 12, 15), simţind întotdeauna că cealaltă jumătate este alături. Fiecare dintre soţi trebuie să fie pentru celălalt prieten, părinte şi romantic îndrăgostit în aceeaşi persoană – şi, dacă cei doi reuşesc să realizeze toate acestea în viaţa lor de familie, îi aşteaptă fericirea familială. Omul care iubeşte nu se va simţi niciodată singur. Dragostea îi va încălzi sufletul. El face bine, iubeşte, şi dragostea lui îl leagă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă n-are o familie proprie. Se înţelege, însă, că în familie eşti mai apropiat de cei pe care îi iubeşti, poţi să-ţi manifeşti dragostea faţă de ei zi de zi, aproape ceas de ceas. Foar...

X