crestin

Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră!

Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Matei 6, 34) Un industriaș foarte bogat a fost deranjat de un pescar care stătea pe malul râului, aproape de locul în care își avea ancorat iahtul său. Pescarul își adunase instrumentele de pescuit si privea alene luciul apei. – De ce nu ieși cu barca in larg, la pescuit? îl întrebă industriașul. – Pentru ca am prins destul pește pentru ziua de astăzi, răspunde pescarul. -Cum de nu prinzi mai mult peste decât ai nevoie? îl întrebă omul bogat. – Și ce să fac cu el? – Ai putea câștiga mai mulți bani, veni răspunsul impacientat, apoi ai putea să-ți cumperi o barcă mai mare ca să prinzi și mai mult pește. Mai mult pește înseamnă mai mulți bani. Curând ai avea o întreagă ...

Ce au în comun Hristos și un pelican?

Începutul lunii prier ne amintește nu doar despre mult trâmbițata zi a păcălelilor, o invenție străină de frumusețile sfintei noastre Ortodoxii, ci de faptul că în prima zi din aprilie, încă din 1906, sărbătorim ziua mondială a păsărilor. Se vor întreba unii: ce legătură are această zi cu viața unui bun creștin? Un posibil răspuns ni-l oferă statisticile. Ornitologia ne arată că actualmente pe Pământ viețuiesc aproximativ 10.000 specii de păsări dintre care aproape 12% sunt pe cale de dispariție, cauza principală a acestei drame fiind omul. Dumnezeu i-a poruncit să stăpânească creația ca pe dar divin, dar el a folosit-o în mod egoist și distructiv. De cele mai multe ori viața spirituală a persoanei inspiră comportamentul ei exterior. De pildă, sufletul unui semen robit de patimile egoiste ...

Hristos poate schimba pe oricine

Eu mă mir câteodată că oamenii care Îl descoperă pe Dumnezeu ajung unii dintre cei mai inteligenți, fără a avea cine știe ce studii. Există o capacitate a Mântuitorului de a te seduce și de a ridica de fiecare dată nivelul capacității tale de a stoarce informații, de desăvârșire a comunicării. E clar că pentru un creștin, soluția și răspunsul la încercarea lui de a izbăvi mediocritatea din el sunt în întâlnirea cu Mântuitorul Hristos. Există o capacitate a Mântuitorului de a te seduce și de a ridica de fiecare dată nivelul capacității tale de a stoarce informații, de desăvârșire a comunicării. Eu mă mir câteodată că oamenii care Îl descoperă pe Dumnezeu ajung unii dintre cei mai inteligenți, fără a avea cine știe ce studii. Știu eu?… Sute de diplome, mii de documente accesate. Câți c...

Să facem să rodească singurătatea noastră!

Ce, credeți că alții nu sunt singuri? În noaptea în care a murit tata, a fost singura seară în care am trecut telefonul pe mut, că nu mai puteam de oboseală. N-am spus nimănui. M-am dus la Liturghie, m-au văzut toți colegii că eram însingurat, că nu ți-e ușor să faci tot ce trebuie, corect, când te simți ca în menghină. Folosiți perioada aceasta de singurătate ca să fiți un părinte mai bun când va fi să fiți. Iar dacă nu veți fi părinte mai bun, folosiți perioada aceasta de singurătate ca să-i ajutați pe cei pe care-i veți avea în față singuri și nu vor putea suporta singurătatea. Vreau să vă spun că, în ciuda faptului că vă am pe dumneavoastră în jur acum, și în ciuda faptului că sunt un om care se bucură de prietenia multora, tot singur sunt. E singurătatea care rodește. Se tot întreabă ...

Trăiesc în chip fals, mă bucur prostește, fac pe omul duhovnicesc

Lipsa Duhului Sfânt din viața mea mă face neluminat, fără bucurie autentică, neomenos, nepoliticos și nenobil, necugetat și nechibzuit, nedesăvârșit. Toate rugăciunile, toate „Doamne, miluiește”, toate metaniile, toate posturile și privegherile spre aceasta tind, când anume va veni ziua aceea luminată și strălucită a venirii Duhului Sfânt în viața noastră, care va constitui un anumit grad de fericire, de binecuvântare, și nespusă pace. Dobândirea Duhului Sfânt (IV) Întreaga noastră viață va trebui să fie această unică cercetare și căutare a Duhului Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu am adevărată existență și ființare. Trăiesc în chip fals, mă bucur prostește, fac pe omul duhovnicesc. Lipsa Duhului Sfânt din viața mea mă face neluminat, fără bucurie autentică, neomenos, nepoliticos și nenobil, necu...

Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem

Smerenia este cunoaşterea locului propriu, a pro­priilor capacităţi şi limitări, este acceptarea băr­bătească a ceea ce suntem şi cum suntem. Rostind cuvântul „smerită cugetare”, simţi dintr-odată cât de străină este aceasta de duhul contemporaneităţii. Ce smerită cugetare, ce smerenie, când toată viaţa de acum este construită exclusiv pe admirarea de sine, pe lauda de sine, pe emfaza forţei, întâietăţii, grandorii exterioare, puterii ierarhice şi aşa mai departe… Ne învăţăm copiii să se mândrească cu ceva, însă rareori ne chemăm pe noi înşine, şi pe ei, la smerenie. Ce este, aşadar, smerenia creştinească? În pri­mul rând ea este, bineînţeles, simţământul ade­vărului – în primul rând al adevărului despre noi înşine. Iar adevărul nu înjoseşte şi nu des­consideră niciodată, ci înalţă ş...

Dincolo de deznădejde e o Bucurie Mare!

Dar rugăciunea permanentă, gândul permanent la Dumnezeu, face ca harul Lui să coboare în cotidianul nostru şi să transforme toate cu prezenţa Lui! Şi când nu o vom simţi, vom şti că El e acolo, aşa cum soarele e acolo, dincolo de nori, când e vremea rea! Doar că trecerea de la deznădejdea în care ne aruncă păcatul la Bucuria cea Mare adusă de Fiul lui Dumnezeu făcut Om se face prin moarte: moartea păcatului şi a plăcerii în care ne înglodează. Şi mulţi se tem de această moarte şi nu cred că sufletul care se uneşte cu harul prin lepădarea de păcat, în felul în care ne învaţă şi ne ajută Dumnezeu în Biserica Lui, trăieşte o adevărată înviere. Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne aşteaptă oricât de mult am ocoli şi rătăci,...

Bucuria de a fi creştin

Cum aş arăta eu cu mocirla în urma mea, cu viaţa mea irosită şi făcută albie de porci? De n-aş fi creştin! Iată însă că sunt. Clopotele acum şi pe mine mă cheamă prietenos, familiar. Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fermentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscând de altfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca El să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista. Numai creştin fiind mă vizitează – în pofida oricărei raţiuni – fericirea, ciudat ghelir (n.r. câștig obținut prin muncă). Numai datorită creştinismului nu umblu crispat, ...

X