biserica

Despre lupta cu gândurile

Sunt mai multe feluri de a ne împotrivi gândurilor rele, de a ne slobozi mintea de tot gândul cel pătimaş sau hulitor. Cea dintâi, sfătuită de Părinţii Bisericii, este pocăinţa. Cea de-a doua este strămutarea luării-aminte şi a fiinţei noastre către altceva. Când interesul pentru altceva se întăreşte, vrăjmaşul slăbeşte şi ne părăseşte. Este foarte greu de deosebit ceea ce se naşte în inima noastră, de înrâurirea vrăjmaşului. Ajungem la aceasta treptat, prin nevoinţă, printr-o luptă împotriva patimilor pe care noi, fiii lui Adam, le purtăm înlăuntrul nostru. Începem astfel puţin câte puţin a deosebi, a simţi că un anume gând, o anume mişcare a sufletului nu este de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaşul. Nu printr-o cugetare, ci printr-un simţământ, o intuiţie imediată, cât se poate de subţire şi...

Omul vechi și omul nou

Fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, și să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are...

„Domnul are de unde da, dacă are cui da!”

După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: “Părinte Paisie, plouă afară!”. Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: “Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”. Fiind secetă în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: “Nu plouă, părinte, este secetă mare!”. Iar el răspundea: “Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!” După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: “Părinte Paisie, plouă afară!”. Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: “Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”. Odată au ve...

Sunt păcătos!

Posteşti sau iei asupra ta vreo altă asprime trupească? Să ai gândul: „alţii îşi măresc prin nevoinţa asta suma faptelor bune, iar pentru mine e canon – trebuie să mă ostenesc pentru păcatele mele”. Avem obiceiul să spunem: „sunt păcătos”, „sunt păcătoasă” – ce cuvinte plăcute lui Dumnezeu! Dar să ne îngrijim ca ele să nu fie doar rostite de limbă, ci şi simţite de către inimă. Să ne convingem pe noi înşine că simţământul dreptăţii proprii este o abatere pe calea pierzării – şi apoi, îndată ce se arată câtuşi de puţin, să îl gonim ca pe un vrăjmaş cât se poate de primejdios, ce se strecoară ca să ne răpească bunul cel mai scump – îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu. Pentru a nu arăta slăbiciune în nici o privinţă faţă de această ispită, să facem aşa fel ca oricărei ...

De unde provine întristarea?

 Întristarea provine din legarea şi lipirea de lucrurile văzute.  Dacă vrei să te izbăveşti de întristare, nu te lega cu inima de nimeni şi de nimic.  Orice păcat, în afară de hula împotriva Duhului Sfânt, este iertat de Dumnezeu dacă te pocăieşti. Hula împotriva Duhului Sfânt o săvârşeşte omul care crede în Dumnezeu şi ştie că nu trebuie să facă răul, dar îl face în mod conştient – deoarece în sufletul unui astfel de om se găseşte aşa o răutate, încât nu este în stare să se îndrepteze către Dumnezeu cu pocăinţă, precum ateii noştri, de exemplu. Iar Apostolul Pavel, care până la convertirea sa îi prigonea pe creştini, după ce s-a convertit şi s-a pocăit din tot sufletul, a primit iertare şi s-a făcut cel mai râvnitor propovăduitor al învăţăturii lui Hristos. Şi Apostolul Petru, după ...

Suntem făcuți după asemănarea cu Dumnezeu. Tu ce alegi?

  Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu — ceea ce este însăşi esenţa păcatului — fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu.   Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu — ceea ce este însăşi esenţa păcatului — fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu. Pentru că suntem făcuţi după asemănarea cu Dumnezeu, dorim în chip firesc desăvârşirea dumnezeiască care este în Tatăl nostru. Şi atunci când îi urmăm, nu ne supunem dictaturii unei puteri exterioare. Ci ascultăm pur şi simplu imboldul nostru de a ne asemăna desăvârşirii Lui. „Fiţi voi desăvârşiţi,precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” (Matei 5, 48). (Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 86) Sursa: doxologia.ro

Sufletele trăiesc și ne văd

Într-o insulă din Marea Egee trăia în urmă cu câțiva ani un preot foarte evlavios. Sufletul său era plin de iubire față de turma sa și mai ales față de cei îndurerați. A venit însă ziua când și el a fost încercat și a suferit mult… Fiica sa, o fată deosebită, se căsătorise cu un tânăr gospodar. A venit timpul să aducă pe lume pe primul ei copil. Însă în vremea nașterii a murit! A plecat Muceniță la Cer, ca să-L întâlnească pe Ziditorul ei, lăsând în urmă multă durere. Tatăl ei, preotul, a suferit și el mult pentru despărțirea de ea, dar cu nezdruncinată credință în Dumnezeu a adus slavă preasfântului Său nume. Dragostea pentru fiica sa o manifesta prin rugăciuni fierbinți pentru sufletul ei și prin milostenii ascunse. Preotul avea un frate, căpitan de vas, care s-a retras pentru restul vie...

Nu căutați slava oamenilor! Nu trebuie făcut nimic la vedere

  Nu trebuie făcut nimic la vedere. Rugăciunea de pocăință înaintea Celui Înalt este colțișorul cel mai intim al sufletului nostru.   Domnul ne-a poruncit să nu săvârșim nici rugăciuni, nici milostenii, nici post, nici alte fapte bune înaintea oamenilor, socotind aceasta a fi o căutare fățarnică a slavei de la dânșii. Tatăl nostru cel Ceresc, Cel întru ascuns…, și Carele vede întru ascuns (Matei 6, 1-18), nu binevoiește spre astfel de faceri. Și nu numai porunca lui Dumnezeu îndeamnă a ne ascunde viața lăuntrică de ochi străini, dar și instinctul firesc, duhovnicesc, oprește, ca un oarecare „imperativ categoric”, de a necinsti taina sufletului ce stă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea de pocăință înaintea Celui Înalt este colțișorul cel mai intim al sufletului nostru. (Arhimandritul S...

Care e semnul ca Domnul ne-a iertat păcatele?

  Nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate. Sufletul este cel care simte cu adevărat că a fost iertat. Orice suflet care și-a pierdut pacea trebuie să se pocăiască. Atunci Domnul îi va ierta orice păcat, iar atunci bucuria și pacea vor fi în suflet; și nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă urăști păcatul înseamnă că Domnul ți le-a iertat. (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, p. 129) Sursa: doxologia.ro

Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa!

  Părintele Paisie îi îndemna să repete mereu, după rugăciunea inimii, şi această mică rugăciune   Pe alţi fii sufleteşti, părintele Paisie îi îndemna să repete mereu, după rugăciunea inimii, şi această mică rugăciune: „Izbăveşte-mă, Doamne, de muncile de veci şi nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc”. Sau să repete şi aceste stihuri din Psalmul 50: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte cele dinăuntru ale mele”. Apoi să zică: „Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine”.   Alteori zicea fiilor săi duhovniceşti:   – Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa. Dar să primim toate cu dragoste şi bucurie; boală, ocară, ispite, ori de unde ar veni. Să nu învinuim pe nimeni, ci să ne învinuim numai pe ...

Cum să nu deznădăjduim

Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! Dacă omul cade în păcat și se întâmplă de repetă acel păcat, cum se poate mântui? Se ajunge la deznădejde? Nu. Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! În rugăciunea a doua de la Sfântul Maslu se spune: Tu ești Cel ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui. Adică niciodată, când ai căzut, să nu te gândești că nu te mai poți ridica. E poruncă! Bineînțeles că asta nu ne îndeamnă să facem păcate. Ci ne îndeamnă să facem bine și să nu deznădăjduim niciodată, când am căzut în vreun păcat. Și la Rugăciune pentru Spovedanie zicem: Tu ești Cel ce ai zis: De șaptezeci de ori câte șapte să iertăm celor ce cad în păcate – adică la infinit. Este o vorbă a părintelui Ioan Negruțiu, de la mănăstirea Timișeni, care o ajuns și pe la mine și...

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă

Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Iată ce este dragostea în concepția Sfântului Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate...

X