Sinaxar 03 Aprilie 2015

In aceasta luna, in ziua a treia, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Nichita Marturisitorul, egumenul Manastirii Midichiei.

Sf. Nichita Marturisitorul s-a nascut in Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) intr-o familie evlavioasa. Mama lui s-a stins din viata la opt zile de la nasterea sa iar Filaret, tatal lui, s-a calugarit. Copilul a ramas in grija bunicii care l-a crescut intr-un adevarat spirit crestin. Inca din copilarie, Sf. Nichita frecventa biserica si a devenit ucenic al pustnicului Stefan. Cu binecuvantarea sa, Sf. Nichita s-a dus la Manastirea Mydicia unde egumen era Sf. Nichifor (13 martie). Dupa sapte ani de viata sfanta la manastire, cunoscut pentru regulile drastice impuse in viata monahala a manastirii, Sf. Nichita a fost hirotonit preot. Sf. Nichifor, cunoscind viata curata a tanarului calugar, i-a incredintat conducerea manastirii atunci cand el insusi s-a imbolnavit. Nedoritor de putere, Sf. Nichita s-a daruit iluminarii si bunastarii manastirii sale, carmuind pe frati prin propriul sau exemplu de viata. Curand, viata sfanta a vietuitorilor a atras la manastire multi oameni cautind mantuire.

Dupa mai multi ani, numarul calugarilor a crescut la o suta. La plecarea catre cele sfinte a Sf. Nichifor, fratii l-au vrut toti ca egumen pe Sf. Nichita. Domnul l-a daruit pe Sf. Nichita cu harul facerii de minuni. Prin rugaciunile sale un copil surdo-mut si-a recapatat graiul; doua femei posedate s-au vindecat; un om si-a recapatat mintile si multi alti bolnavi s-au vindecat de ranile lor. In acei ani, sub imparat Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclasta a renascut si s-au intetit din nou opresiunile. Episcopi ortodocsi erau scosi din functie si exilati. In 815 la Constantinopol s-a intrunit un consiliu al ereticilor in cadrul caruia s-a hotarat alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegind in locul sfintiei sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodocsi exilati au fost inlocuiti cu eretici. Imparatul i-a adunat pe toti capii monahali incercind sa-i aduca la eretismul iconoclast. Printre ei se afla si Sf. Nichita, care a stat drept in credinta sa.

Urmind exemplul sau, toti ceilalti au ramasi credinciosi cinstirii sfintelor icoane. Astfel, toti aceia au fost aruncati in temnita. Sf. Nichita a rabdat toate chinurile cu curaj si i-a incurajat in dreapta credinta si pe ceilalti prizonieri. Vazind acestea, imparatul si falsul patriarh Teodot au incercat sa-i pacaleasca pe episcopii ortodocsi si pe cei ramasi credinciosi invataturii ortodoxe, spunindu-le ca vor fi eliberati cu o singura conditie, si anume sa primeasca Sfanta Impartasanie din mana pseudo-patriarhului Teodot. Multa vreme sfantul nu a vrut sa se impartaseasca cu un eretic dar a cedat rugamintilor fierbinti ai celorlati. Sf. Nichita a intrat in biserica unde erau puse sfintele icoane pentru inselare si a acceptat impartasania.

Dar cand s-a intors la manastirea sa, a vazut ca nu s-a renuntat la persecutia impotriva icoanelor si s-a cait pentru fapta sa. Intors la Constantinopol, a denuntat cu tarie erezia iconoclasta ignorind amenintarile imparatului. Sf. Nichita a fost aruncat in temnita din nou, unde a stat sase ani, pana la moartea imparatului Leon Armeanul. Indurind foame si munca silnica Sf. Nichita a facut minuni cu puterea rugaciunii, si anume conducatorul Frigiei a eliberat doi captivi fara a cere rascumparare si trei naufragiati pentru care s- a rugat sfantul, au fost aruncati pe mal de valuri. Sf. Nichita s-a savarsit intru Domnul in 824 fiind inmormantat la manastire cu mare cinste. Mai tarziu, sfintele moaste au devenit o adevarata sursa de tamaduiri pentru toti care veneau sa se inchine cu credinta la mormantul sfantului marturisitor.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Elpidifor. Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Diu.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintului mucenic Vitonie. Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Galic.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru

Ilirie din Muntele Mirsiona.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noului mucenic Pavel Rusul, care a fost slobozit din robie si a suferit mucenicia in Constantinopol, la anul 1683, de sabie savarsindu-se.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Texte si imagini preluate din cartea „Vietile Sfintilor Ortodoxiei”.

Sursa: calendar-crestin-ortodox.ro