Sfântul Paisie despre copii

Sfântul Paisie despre copii

«Binecuvântarea părinţilor este cea mai mare moştenire pentru copii. De aceea ei trebuie să se îngrijească să o dobândească».

Părinte, am observat că pruncii zâmbesc în tim­pul Sfintei Liturghii.

– Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii. Pruncii sunt într-o permanentă legătură cu Dumnezeu,deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei?

„îngerii lor în ceruri pururea văd fata Tatălui Meu, Care este în ceruri”‘.

Copiii mici au comuniune cu Dum­nezeu şi cu îngerul lor păzitor, acesta fiind mereu lângă ei, în somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru că văd  diferite  lucruri.   Deseori îl  văd  pe îngerul  lor păzitor,  acesta îi mângâie,  îi prinde de mânute,  iar aceştia râd, alteori văd pe diavolul sub diferite chipuri urâte şi plâng.

Dar de ce se apropie diavolul de prunci? Aceasta îi ajută să caute protecţia mamei. Căci de nu ar exista această frică, pruncii nu ar simţi nevoia să alerge în braţele mamei lor. Pe toate le îngăduie Dum­nezeu pentru binele nostru.

Îngerul păzitor ocroteşte copiii

Părinte, de ce Dumnezeu îi dă fiecărui om câte un înger păzitor, de vreme ce El însuşi ne poate ocroti?

–  Faptul că Dumnezeu rânduieşte fiecăruia înger păzitor arată grija deosebită a lui Dumnezeu pentru făptura Sa, şi trebuie să-I fim recunoscători pentru aceasta.

Îngerii ocrotesc în mod deosebit pe copiii cei mici şi încă cu câtă grijă îi păzesc!

Odată doi copii se jucau pe un drum. Unul dintre ei a luat o piatră în mână şi a vrut să-l lovească pe celălalt în cap. Acela însă nu vedea ce vrea să facă prietenul său. Dar în ulti­ma clipă se vede că îngerul său l-a făcut să vadă ceva, a sărit într-o parte şi piatra nu l-a lovit. Altădată o mamă a luat împreună cu ea la ogor pe pruncul ei.  După ce l-a alăptat, l-a pus în leagăn, şi s-a dus să lucreze. După putină vreme s-a întors la copil şi s-a înspăimântat de cele pe care le-a văzut. Copilul ţinea în mână un şarpe şi se uita la el.

Ce se întâmplase?

După ce l-a alăptat pe copil, rămăsese puţin lapte în jurul gurii lui. Un şarpe mirosind laptele s-a dus şi a început să-l lingă, iar copilul l-a prins cu mânută sa şi nu-i dădea drumul. Văzând mama acestea a început să strige. Copilul speriindu-se a dat drumul şarpelui şi acesta a fugit.

Dumnezeu îi păzeşte pe copii.