Lepra dominantă a României de astăzi este, fără îndoială, lepra morală, lepra sufletească. Într-un tratat medieval despre „lepra morală”, primul păcat menționat este mândria, superbia. Aceasta este prima manifestare a leprei morale: omul se exaltă pe sine și nu mai face loc lui Dumnezeu.
La nivel sociopolitic, lepra dominantă este corupția. Corupția nu este doar materială, ci și profund morală și sufletească. Când furi din banul public, nu iei doar bani: poți ucide indirect oameni, prin lipsa de tratament, prin drumuri prost întreținute, prin servicii care nu funcționează.
Nu există corupție materială fără corupție spirituală. Dacă întrebi oamenii pe stradă care este problema numărul unu a României, cei mai mulți vor spune: corupția. Dar Evanghelia zilei vorbește despre altceva.
Evanghelia celor zece leproși
Această Evanghelie apare doar la Luca (17). Iisus merge spre Ierusalim și trece prin Samaria, un teritoriu disprețuit de evrei. Acolo, zece leproși Îi ies în cale și strigă: „Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi”.
Leproșii erau excluși din societate, trăiau în afara cetăților, purtau un stigmat fizic și moral. Boala era considerată și semn al unei necurății sufletești. Hristos nu le spune „după credința voastră”, ci le poruncește: „Duceți-vă și arătați-vă preoților”.
Prin aceasta, Hristos respectă Legea Veche și îi pune pe preoți în fața miracolului. Toți se vindecă, dar numai unul se întoarce să mulțumească. Tema centrală devine recunoștința.
Vindecare și mântuire
Mulți oameni privesc relația cu Dumnezeu ca pe una contractuală: vin la biserică doar pentru a primi ceva. Cel care se întoarce primește nu doar vindecare trupească, ci și mântuirea. Hristos îi spune: „Credința ta te-a mântuit”.
Din zece vindecați, doar unul se mântuiește. Aceasta arată că mântuirea este legată de recunoștință și de har. Harul este suveran: nu ține cont de apartenență religioasă, etnie sau statut. Samariteanul, disprețuit de evrei, este cel care se mântuiește.
Aceasta este o lecție și pentru creștinii de astăzi: nimeni nu are monopol pe mântuire. Poți fi în biserică și să nu te mântuiești, iar altcineva poate fi în afara ei și să fie atins de har.
Recunoștința ca stare de viață
Creștinul ar trebui să trăiască într-o stare permanentă de recunoștință. Viața însăși este un har nemeritat. Nimeni nu a făcut nimic ca să merite să se nască. Faptul că existăm este un miracol.
Suntem adesea nemulțumiți, cerem mereu, pretindem, dar uităm să mulțumim. Din această nemulțumire se nasc mândria, invidia, resentimentul. Lepra morală începe atunci când credem că ni se cuvine totul.
Lepra caracterului românesc
Există și o lepră a caracterului. Aceasta se manifestă prin nemulțumire continuă, bombăneală, lipsă de recunoștință. Mulți oameni cred că merită mai mult, fără să se întrebe ce au făcut pentru asta.
România de astăzi trăiește mai bine ca oricând în istorie. Cu toate acestea, oamenii se plâng mai mult ca niciodată. Libertatea, pacea, posibilitatea de a circula și de a munci sunt daruri pe care nu le apreciem.
Se ajunge astfel la ingratitudine față de țară, față de istorie și față de Dumnezeu. Unii ajung chiar să regrete dictaturi care au distrus biserici și au persecutat credința.
Lecția Evangheliei celor zece leproși este clară: vindecarea trupească nu este suficientă. Esențială este mântuirea, iar aceasta vine prin recunoștință, smerenie și întâlnirea personală cu Dumnezeu.
Să fim acea minoritate care nu doar cere, ci și mulțumește.
