favicon
Categorii

Dumnezeu cunoaște, însă nu predestinează

Cunoașterea lui Dumnezeu este de neconceput pentru mintea noastră. Este nemărginită, cuprinde toate ființele, văzute și nevăzute, cele de acum și cele de demult.

Dumnezeu le cunoaște pe toate cu acrivie, în toată adâncimea și lățimea lor. Domnul ne cunoaște pe noi, mai înainte de a ne cunoaște noi pe noi înșine. Cunoaște dispozițiile noastre și cea mai mică cugetare, gândurile, hotărârile noastre, mai înainte de a le lua. Încă și pe cele mai înainte de zămislirea noastră și de facerea lumii noastre le cunoștea bine. De aceea David se minunează și strigă: „Doamne, cercetează-mă și mă cunoaște…”[1]. Sfântul Duh pătrunde peste tot. De aceea cel care este pătruns de Sfântul Duh, are și el cunoașterea lui Dumnezeu. Cunoaște trecutul, prezentul și viitorul. I le descoperă Sfântul Duh. Nimic nu este necunoscut lui Dumnezeu din faptele noastre, ci toate se scriu. Se scriu și totuși nu se scriu. Se nasc și există, dar nu se nasc. Ceea ce știți voi acum, Dumnezeu o știa mai înainte de facerea lumii.

Vă amintesc ceea ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în rugăciunea de dinainte de Dumnezeiasca Împărtășire. Ascultați:

„Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie”[2].

Aceste cuvinte unii le răstălmăcesc și le încurcă. „De vreme ce Dumnezeu le are pe toate scrise, spun ei, atunci avem soartă, avem destin. Deci a fost scris și sortit s-o faci, de pildă uciderea. Te-a destinat Dumnezeu pentru aceasta”. Îmi vei spune: „Dacă este scris că eu trebuie să te omor pe tine, sunt eu răspunzător sau nu? Dacă și „cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi”, de ce noi oamenii să fim răspunzători? Spune-mi tu, care zici că Dumnezeu este bun, de ce a scris-o și nu m-a împiedicat s-o săvârșesc?”.

Aici este taina. Dumnezeu, în atotputernicia și atoatecunoașterea Sa, le cunoaște pe toate, și cele viitoare care au să se săvârșească, însă nu El este responsabil pentru rău. Dumnezeu cunoaște de mai înainte, însă nu predestinează. Pentru Dumnezeu nu există trecut, prezent și viitor. Înaintea lui toate sunt goale și descoperite.

Ce spune Sfântul Apostol Pavel?

„Toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Lui”[3]. Ca atotcunoscător, cunoaște și bine și răul. Conlucrează cu binele ca din fire bun și este străin de rău. Și dacă este străin de rău, cum este cu putință să ne predestineze pentru el? Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte și le-a hărăzit tuturor o destinație bună și sfântă.

Răul este problema pe care Credința noastră o explică într-un chip minunat, fără de care altul mai bun nu există. Explicația care i se dă este următoarea: Răul există și provine de la diavolul. Înlăuntrul nostru avem și pe duhul cel răul și pe cel bun, care se luptă între ele. „Căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”[4]. Adică înlăuntrul nostru se duce o luptă între bine și rău. În această luptă omul este liber să hotărască ce va alege. Așadar nu Dumnezeu este Cel care predestinează și hotărăște, ci voința liberă a omului.

[1] Psalmul 129, 23.

[2] Psalmul 139, 16.

[3] Evrei 4, 13.

[4] Matei 6, 24.

Sursa: marturieathonita.ro