Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât.
Când locuieşte în tine trupul? Atunci când în inima ta, preocupările interioare ale tale sunt în legătură cu trupul: vai, să nu te îmbolnăveşti; vai, să nu ţi se întâmple ceva rău; vai, să nu păţeşti ceva; vai, să nu arăţi urât! Când eşti preocupat în felul acesta înseamnă că în tine locuieşte trupul.
Când te uiţi încoace şi încolo, să vezi ce va zice unul sau altul, că tu ai o viaţă superioară, că ai vrea să fii distins şi te uiţi după lumea asta, că oare ce o să zică oamenii că tu posteşti sau ce o să zică oamenii că tu eşti îmbrăcat mai cuviincios decât alţii. Ce-o să zică lumea asta? Înseamnă că în tine locuieşte lumea.
Şi când nu te mai interesează ce zice lumea şi ce se întâmplă cu trupul, pentru că Îl simţi pe Hristos în tine şi Hristos se face toate celui ce crede, cum spune Sfântul Marcu Ascetul în Filocalie, atunci Hristos locuieşte în tine şi Hristos lucrează în tine. Iar locul lui Hristos, din noi, este inima, zice Sfântul Apostol Pavel, de pildă, în „Epistola către Efeseni”: Hristos să se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre. Unde? În inimile voastre!
(Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, p. 137)
Sursa: doxologia.ro