Dacă citim Scriptura cu sinceritate, putem recunoaşte că nu înţelegem prea bine anumite pasaje.
Dacă citim Scriptura cu sinceritate, putem recunoaşte că nu înţelegem prea bine anumite pasaje. Suntem gata să fim de acord cu Dumnezeu fiindcă nu avem niciun interes să-L dezaprobăm. Putem aproba o anumită faptă dumnezeiască sau porunca asta sau cealaltă, fiindcă nu ne priveşte în mod personal; noi nu înţelegem încă faptul că şi una şi cealaltă cer ceva personal de la noi.
Alte pasaje ne contrariază. Dacă am avea curaj, I-am spune Domnului: „Nu!”, însă ar trebui să însemnăm cu atenţie acele pasaje. Ele sunt o măsură a distanţei dintre noi şi Dumnezeu și, în plus, ele sunt o măsură a distanţei dintre noi înşine, aşa cum suntem acum, şi sinele nostru definitiv.
Evanghelia nu este o succesiune de porunci externe, ci ea este o întreagă galerie de portrete lăuntrice. Şi, de fiecare dată când zicem „Nu!” Evangheliei, noi refuzăm să fim o persoană în adevăratul sens al cuvântului.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia, 2014, pp. 33-34)
Sursa: doxologia.ro